Terapia cu GLP-1 poate reduce riscul de fracturi la adulții cu diabet de tip 2
O nouă cercetare realizată de UCLA Health a descoperit că medicamentele GLP-1 pot reduce riscul de fracturi grave la adulții cu diabet de tip 2.
Adulții cu diabet de tip 2 și obezitate prezintă un risc crescut de fracturi de fragilitate, care apar în urma unor traume cu energie scăzută, cum ar fi căderile de la înălțimea statului în picioare, și sunt adesea rezultatul unei slăbiciuni subiacente a oaselor.
Deși agonistii receptorilor GLP-1 pot reduce semnificativ greutatea utilizatorilor, a existat o dezbatere cu privire la faptul că scăderea rapidă în greutate ar putea slăbi și mai mult oasele, făcându-le mai susceptibile la fracturi.
Studiul recent de la UCLA, publicat în JAMA Network Open, a folosit fișele medicale electronice a aproape 134.000 de adulți din SUA, cu vârste cuprinse între 50 și 90 de ani, cu diabet de tip 2, pentru a compara riscul de fractură al utilizatorilor noi de GLP-1 cu cei care au început tratamentul cu un alt medicament comun pentru diabet, inhibitori DPP-4.
Cercetătorii au constatat că utilizarea agonistilor receptorilor GLP-1 a fost asociată cu un risc cu 21% mai scăzut de fracturi de fragilitate pe parcursul celor trei ani ai studiului, comparativ cu utilizatorii de inhibitori DPP-4, cele mai mari reduceri având loc în ceea ce privește fracturile de șold, femur și coloană vertebrală. O analiză separată a arătat că riscul redus era asociat doar cu participanții cu diabet de tip 2 comparativ cu un grup corespunzător de participanți fără diabet.
„Fracturile sunt relativ rare, așa că sunt necesare studii foarte mari pentru a detecta o diferență semnificativă”, a declarat Dr. Christopher Hamad. „Cele mai multe studii anterioare au fost prea mici sau nu au fost concepute pentru a răspunde la această întrebare, iar datele de la mai mult de 133.000 de pacienți ne-au permis să înțelegem mai bine cum medicamentele GLP-1 pot influența riscul de fracturi și sănătatea oaselor.”
Autorii studiului au menționat că aceste descoperiri provin dintr-un studiu observațional retrospectiv și nu dovedesc că GLP-1 reduce riscul de fracturi. Studii prospective și translaționale sunt necesare pentru a confirma impacturile lor mecaniste și efectele pe termen lung asupra sănătății oaselor.
