Tratamentul combinat îmbunătățește ratele de răspuns la pacienții cu hepatită B cronică
Strategia optimă de management pentru adulții cu infecție cronică cu hepatită B, în faza de toleranță imună, rămâne nedefinită.
Acest studiu a avut ca scop investigarea eficacității și factorilor predictivi ai unei strategii de tratament bazate pe interferon pegilat (Peg-IFN) la pacienții cu caracteristici de toleranță imună (IT) și infecție cronică cu virusul hepatitei B (HBV).
În cadrul acestui studiu pilot, deschis și prospectiv, au fost incluși 286 de pacienți cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, cu caracteristici IT, care au fost repartizați în trei grupuri. Grupul de combinație a primit Peg-IFN timp de 48–96 de săptămâni, cu tenofovir disoproxil fumarat (TDF) inițiat în săptămâna 12 și continuat până în săptămâna 96 (n = 103). Grupul de monoterapie a primit TDF monoterapie (n = 125), iar grupul de control a fost monitorizat fără intervenție terapeutică (n = 58).
În grupul de control, niciun pacient nu a atins vreunul dintre obiectivele de eficacitate predefinite. Analiza pe baza intenției de tratament a arătat că pacienții din grupul de combinație au obținut rate de răspuns virologic semnificativ mai mari (71,8% vs. 53,6%, p = 0,005), rate de seroconversie a antigenului e al hepatitei B (15,5% vs. 1,6%, p < 0,001) și rate de pierdere a antigenului de suprafață al hepatitei B (HBsAg) (10,7% vs. 0%, p < 0,001) comparativ cu cei din grupul de monoterapie la săptămâna 96.
În grupul de combinație, rata cumulativă de pierdere a HBsAg a fost de 5,4% la săptămâna 48 și a crescut la 11,8% până la săptămâna 96. Factorii predictivi independenți pentru atingerea fie a seroconversiei antigenului e al hepatitei B, fie a pierderii HBsAg au fost vârsta de bază sub 30 de ani (raport de șanse = 0,217, interval de încredere 95%: 0,048–0,976, p = 0,046) și o scădere a nivelului HBsAg mai mare de 1 log10 IU/mL până în săptămâna 24 (raport de șanse = 13,976, interval de încredere 95%: 2,506–77,932, p = 0,003).
În concluzie, ratele de răspuns pot fi mai mari la pacienții în faza IT cu vârsta sub 30 de ani care primesc terapie bazată pe Peg-IFN comparativ cu cei care primesc monoterapie NUC. De asemenea, pacienții care ating o scădere a nivelului HBsAg de mai mult de 1 log10 IU/mL până în săptămâna 24 față de valoarea de bază ar putea fi considerați pentru extinderea duratei tratamentului cu Peg-IFN la 72–96 de săptămâni. În China, terapia pe bază de Peg-IFN nu este utilizată în mod obișnuit la adulți în faza IT a infecției cronice cu HBV. Acest studiu oferă dovezi pentru a informa și a rafina deciziile clinice în cazul acestor pacienți, care au fost puțin studiați.
