Tumorile utilizează nervii periferici pentru a sprijini creșterea și răspândirea cancerului
Tumorile comunică nu doar cu celulele imunologice, vasele de sânge și țesutul stroma, ci și cu sistemul nervos, conform unui număr tot mai mare de dovezi.
Cercetătorii de la Spitalul Provincial din Zhejiang și instituțiile colaboratoare au publicat o revizuire care se concentrează pe interacțiunile dintre nervii periferici și cancer, propunând un cadru tridimensional pentru înțelegerea acestui domeniu emergent.
Sistemul nervos periferic include căi simpatice, parasimpatice, enterice și senzoriale. În condiții fiziologice normale, aceste sisteme neuronale ajută la reglarea funcției organelor, repararea țesuturilor, controlul durerii, echilibrul imun și homeostazia locală. Însă tumorile pot exploata aceste funcții.
Revizuirea susține că interacțiunile nerv-cancer ar trebui să fie înțelese nu doar ca invazie a tumorilor în nervi, ci ca un spectru larg de procese în care tumorile remodelază nervii, recrutează inputuri neuronale, induc neuropatie și deturnează circuitele neuronale care se extind dincolo de locul tumorii.
Prima dimensiune a cadrului se referă la fenotipurile patologice. Interacțiunile dintre nervii periferici și cancer sunt organizate în invazie perineurală, neurogeneza tumorii și innervarea, neuropatia indusă de cancer și reglarea neurală la distanță. Invazia perineurală este o rută bine cunoscută de răspândire a tumorii, adesea asociată cu o boală agresivă și un prognostic slab.
Innervarea tumorii descrie creșterea sau remodelarea fibrelor nervoase în microambientul tumoral, unde nervii pot elibera neurotransmițători și neuropeptide care influențează comportamentul tumorilor și al sistemului imun. Neuropatia indusă de cancer evidențiază modul în care tumorile pot deteriora nervii chiar și fără invazie directă, în timp ce reglarea neurală la distanță arată cum cancerul poate deturna circuitele neuronale dintre creier și corp sau între organe pentru a remodela imunitatea și metabolismul.
A doua dimensiune se concentrează pe componentele celulare. Nervii pot acționa direct asupra celulelor tumorale, dar pot reglementa cancerul și indirect prin celule Schwann, celule gliale enterice, macrofage, celule T, fibroblaste, celule endoteliale și alți intermediari stromali sau imunologici. De asemenea, revizuirea extinde domeniul prin discutarea mimetismului neuronal, în care celulele canceroase sau celulele stem canceroase dobândesc proprietăți asemănătoare neuronilor.
În astfel de cazuri, tumorile pot utiliza programe legate de neurotransmițători sau electrofiziologice pentru a promova proliferarea, invazia, supresia imună sau rezistența la tratament, chiar și atunci când fibrele nervoase clasice nu sunt singura sursă de semnalizare asemănătoare neuronilor.
A treia dimensiune abordează modurile de comunicare. Semnalele nerv-tumoră pot avea loc prin comunicare biochimică difuză implicând neurotransmițători, factori neurotrofici, neuropeptide, citokine, chimiokine și vezicule extracelulare. Aceste semnale pot fi mai lente și mai susținute, modelând ecosistemul local al tumorii în timp.
Descoperiri mai recente au adăugat o dimensiune mai rapidă și mai precisă din punct de vedere spațial: sinapse funcționale sau pseudo-sinapse pot să se formeze între neuroni și celulele tumorale, iar tuburile nanotubulare pot permite neuronilor să transfere organite precum mitocondriile către celulele canceroase. Aceste constatări schimbă conceptul de innervare a tumorii, trecând de la o simplă proximitate anatomică la o comunicare funcțională activă.
Revizuirea subliniază de asemenea că interacțiunile nerv-cancer sunt influențate de factorii de mediu și de pacient. Stresul psihologic, stările emoționale pozitive, temperatura mediului, durerea, microbiota, îmbătrânirea, obezitatea, fumatul, dieta, exercițiile fizice și tulburările circadiene pot influența semnalizarea neurală în microambientul tumoral.
Stresul cronic, de exemplu, poate amplifica activitatea simpatică și întări innervarea tumorală, în timp ce durerea asociată cancerului poate participa activ la progresia tumorii prin căile senzoriale nervoase-imune, mai degrabă decât să fie doar un simptom.
Din punct de vedere terapeutic, revizuirea discută despre denervare, blocarea neurotransmițătorilor, inhibarea semnalizării neurotrofice, terapia combinată neural-immune, intervențiile psihosociale și gestionarea durerii în cancer. Unele strategii țintite pe căile β-adrenergice și neurotrofice au fost deja evaluate la nivel clinic sau translational, dar articolul avertizează că țintirea neurală este extrem de dependentă de context.
Aceeași cale neurală poate avea efecte diferite în funcție de tipul tumorii, subtipurile nervoase, profilurile receptorilor și stările imune. Importanța mai largă a revizuirii nu este, prin urmare, să propună un singur tratament universal, ci să ofere un cadru pentru stratificarea mecanismelor nerv-cancer și dezvoltarea unor terapii canceroase mai precise vizând sistemul neural.
