Un nou model îmbunătățește predicțiile privind rezultatele pentru pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică
O cercetare susținută parțial de Institutul Național de Sănătate (NIH) a identificat un nou model pentru prezicerea rezultatelor în cazul pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică (HCM), o afecțiune cardiacă care afectează 1 din 500 de persoane și reprezintă o cauză frecventă de moarte subită cardiacă.
Studiul a demonstrat că includerea datelor prospective, cum ar fi istoricul clinic, imagistica și datele biomarkerilor din sânge, în evaluarea riscurilor poate îmbunătăți predicția evenimentelor cardiace adverse la persoanele cu HCM.
Studiul internațional, denumit Registrul de Cardiomiopatie Hipertrofică, a fost inițial finanțat de Institutul Național pentru Inimă, Plămâni și Sânge (NHLBI) din cadrul NIH. Rezultatele au fost publicate în JAMA.
Ghidurile actuale de predicție a riscurilor pentru cardiomiopatia hipertrofică sunt imperfecte, deoarece prezic doar moartea subită cardiacă, fără a lua în considerare insuficiența cardiacă sau alte evenimente adverse cardiace fatale și nonfatale. Această cercetare reprezintă un progres major, oferind dovezi că includerea acestor metode suplimentare de evaluare îmbunătățește predicția riscurilor pentru rezultate adverse.
Cardiomiopatia hipertrofică apare atunci când mușchiul inimii devine mai mare și mai gros decât normal, ceea ce poate bloca fluxul de ieșire al ventriculului stâng, conducând la simptome de insuficiență cardiacă, și poate provoca ritmuri cardiace rapide și amenințătoare de viață. Este adesea moștenită, iar mulți pacienți cu această afecțiune sunt asimptomatici, ceea ce subliniază necesitatea unei mai bune predicții a riscurilor.
Cercetătorii au dorit să afle dacă integrarea unor noi metode de evaluare – inclusiv un chestionar de sănătate, teste de sânge pentru biomarkeri și imagistica prin rezonanță magnetică cardiacă (RMN) cu contrast – ar putea prezice mai precis evenimentele adverse, cum ar fi moartea subită cardiacă, insuficiența cardiacă, aritmii nonfatale și necesitatea implantării unor dispozitive sau a transplantului de inimă.
Studiul a inclus aproape 2.700 de pacienți cu HCM din America de Nord și Europa, la 44 de centre cu expertiză în HCM și imagistica cardiacă. Cercetătorii au colectat istoricul medical, teste de sânge și imagistică cardiacă, urmărind participanții timp de aproximativ șapte ani. Aceștia au determinat că anumiți predictori, precum cicatricile, greutatea și funcția mușchiului cardiac observate prin imagistică, istoricul de insuficiență cardiacă și niveluri mai ridicate ale unui biomarker din sânge (NTproBNP), erau asociate cu evenimentele cardiace fatale și nonfatale.
Rezultatele privind moartea subită cardiacă au fost prezise prin determinarea structurii și funcției ventriculului stâng prin RMN cardiac și testele biomarkerilor din sânge. Pe scurt, s-a demonstrat că integrarea acestor metode de studiu în evaluarea riscurilor oferă predicții mai complete și mai precise ale evenimentelor adverse.
„Acest studiu oferă dovezi solide pentru integrarea RMN-ului cardiac și a biomarkerilor din sânge în predicția riscurilor pentru persoanele cu HCM”, a afirmat David Goff, M.D., Ph.D., directorul interimar al NHLBI. „Această afecțiune are o morbiditate și o mortalitate semnificative, iar progresele în predicția riscurilor, cum ar fi aceasta, au potențialul de a schimba gestionarea bolii și de a îmbunătăți rezultatele pentru pacienți.”
