Un nou model propune reforme structurale profunde pentru OMS

eWell
eWell

Un nou model propune reforme pentru OMS

Urgențele sanitare globale au scos la iveală slăbiciuni în modul în care țările și instituțiile internaționale coordonează răspunsurile, mobilizează fonduri și alocă resursele. Provocările legate de pandemii, împreună cu schimbările în tiparele bolilor și în structurile demografice, creează noi cerințe pentru sistemele de sănătate. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) rămâne centrală în conducerea sănătății globale, însă eficiența sa depinde de coordonarea dintre sediul central, birourile regionale și birourile din țări. Apelurile la reformă depășesc, așadar, aspectul administrativ și vizează modul în care sunt stabilite, finanțate și transpuse în acțiune prioritățile sanitare.

Un comentariu semnat de profesorul Minghui Ren și de colegii săi de la Departamentul de Sănătate Globală, Școala de Sănătate Publică, Universitatea Peking, Beijing, China, propune un model de cuplare ierarhie-funcție. Modelul leagă cele trei funcții de bază ale OMS, și anume conducerea sănătății globale, stabilirea normelor și a standardelor sanitare și sprijinirea capacității naționale de sănătate și a parteneriatelor, de cele trei niveluri organizaționale: sediul central, birourile regionale și birourile din țări. Autorii folosesc acest cadru pentru a analiza provocările instituționale și pentru a propune reforme la fiecare nivel. Lucrarea a fost publicată online în volumul 10, numărul 2 al revistei Global Health Journal, pe 10 iunie 2026.

Analiza identifică principalele provocări cu care se confruntă funcțiile de bază ale OMS în peisajul în schimbare al arhitecturii sănătății globale: o structură greoaie a sediului central, autoritate financiară concentrată, gestionarea rigidă a contribuțiilor voluntare și un dezechilibru între răspunsul la urgențe și celelalte mandate, inclusiv consolidarea sistemelor de sănătate, bolile non-transmisibile și sănătatea mintală. Bugetul OMS pentru 2026-2027 este de 4,2 miliarde de dolari, iar sediul central percepe un comision de suport pentru program de 13% din contribuțiile voluntare. Lucrarea arată că doar 52% dintre țări au adoptat politici aliniate normelor și standardelor actuale ale OMS pentru bolile infecțioase endemice.

Ghidurile pot lipsi de sprijin pentru implementare, monitorizare și planificarea resurselor, iar parteneriatele fragmentate și proiectele pe termen scurt, finanțate de donatori, pot submina dezvoltarea capacităților naționale.

Reformele propuse redistribuie responsabilitățile. La nivelul sediului central, autorii recomandă simplificarea managementului, reducerea posturilor redundante, diminuarea comisionului de 13% pentru contribuțiile voluntare, descentralizarea autorității de strângere de fonduri și înființarea unui mecanism ONU de nivel superior pentru răspunsul la urgențe. Birourile regionale ar trebui să se alinieze structurilor sistemului ONU pentru a reduce costurile de coordonare, să câștige putere de strângere de fonduri și să fie supravegheate prin vizitele Consiliului Executiv. Birourile din țări ar trebui să fie autorizate și încurajate să strângă fonduri în mod autonom, ceea ce le-ar permite să conducă pe teren, să coordoneze partenerii externi și să alinieze ajutorul la strategiile sanitare naționale.

„OMS ar trebui să ajute la alinierea eforturilor globale, permițând în același timp actorilor regionali și naționali să răspundă propriilor priorități”, a declarat profesorul Ren. Abordarea plasează coordonarea alături de o luare a deciziilor regionale și naționale mai puternică.

Aceste schimbări ar putea afecta modul în care ghidurile și resursele sanitare ajung în țări. Standardele adaptate local și o coordonare mai bună pot ajuta guvernele să identifice lacunele și să reducă sprijinul fragmentat. În timp, instituțiile de sănătate publică mai solide ar putea îmbunătăți capacitatea țărilor de a se pregăti pentru urgențe și de a răspunde nevoilor sanitare actuale.

Autorii susțin că sediul central ar trebui să construiască un mecanism unificat pentru evaluarea implementării ghidurilor, să integreze resursele globale și să coordoneze activitatea cu Gavi, Fondul Global și Banca Mondială.

Birourile regionale ar trebui să traducă standardele globale în strategii specifice regiunii, să coordoneze eforturile de monitorizare și să instituie platforme regionale de parteneriat.

Birourile din țări ar trebui să se concentreze pe implementarea ghidurilor și să adopte modele de asistență diferențiate și etapizate, care să treacă de la proiecte pe termen scurt la reziliența sistemului de sănătate pe termen lung și la suveranitatea sanitară.

„Obiectivul este trecerea de la ajutorul vertical la împuternicirea suverană, consolidând capacitatea țărilor de a-și susține propriile sisteme de sănătate”, a spus profesorul Minghui Ren, Departamentul de Sănătate Globală, Școala de Sănătate Publică, Universitatea Peking, Beijing, China.

Tranziția ar necesita sprijin tehnic și monitorizare susținute.

În ansamblu, lucrarea prezintă reforma OMS ca pe o transformare strategică a guvernanței sănătății globale, nu doar ca pe o restructurare organizațională. Propune strategii de reformă țintite pentru simplificarea managementului, descentralizarea autorității, promovarea localizării normelor și standardelor și trecerea de la ajutorul vertical la împuternicirea suverană. Autorii argumentează că o arhitectură a sănătății globale mai agilă, mai echitabilă și mai rezilientă va depinde de capacitatea OMS de a lucra pe toate cele trei niveluri, sprijinind în același timp țările să-și conducă și să-și susțină propriile priorități sanitare.

Distribuie acest articol