Un studiu recent corelează vârsta gestațională cu malnutriția în cazul paraliziei cerebrale
Malnutriția este o problemă frecventă în rândul copiilor cu paralizie cerebrală (CP), o afecțiune ce afectează mișcarea, alimentația, înghițirea și independența.
Copiii născuți prematur pot întâmpina provocări suplimentare, deoarece nașterea timpurie poate influența dezvoltarea și capacitatea de alimentație. Totuși, nu a fost clar cum se leagă starea nutrițională a unui copil de abilitățile funcționale, în funcție de vârsta gestațională la naștere. Un nou studiu sugerează că vârsta gestațională ar trebui luată în considerare atunci când clinicienii evaluează necesitățile nutriționale și de reabilitare ale copiilor cu CP.
Studiul a inclus 575 de copii cu CP, cu vârste între 1 și 17 ani, care au beneficiat de reabilitare și urmărire între iulie 2020 și decembrie 2021. Cercetătorii au grupat copiii în funcție de vârsta gestațională la naștere: înainte de 28 de săptămâni, între 28-32 săptămâni, între 33-36 săptămâni sau la termen. Au evaluat starea nutrițională în paralel cu funcția motorie grosieră, abilitatea de a mânca și bea, precum și activitățile zilnice. Studiul a fost condus de profesorul Kaishou Xu de la Departamentul de Reabilitare al Guangzhou Women and Children’s Medical Center, Universitatea Medicală din Guangzhou, Guangdong, China. Rezultatele studiului au fost publicate pe 11 august 2026 în revista Pediatric Investigation.
Analiza a relevat că aproximativ 40% dintre copii sufereau de subnutriție, iar aproape jumătate dintre aceștia fuseseră născuți prematur. Starea nutrițională a fost asociată cu funcția motorie, abilitatea de a mânca și bea, precum și cu realizarea activităților zilnice. Copiii născuți înainte de 32 de săptămâni erau în mod special vulnerabili: cei născuți înainte de 28 de săptămâni și cei născuți între 28-32 săptămâni aveau șanse de 4,61 ori, respectiv 2,71 ori mai mari, de a prezenta subnutriție moderată comparativ cu copiii născuți la termen. De asemenea, dificultățile mai severe în realizarea activităților zilnice erau asociate cu subnutriția moderată și severă, iar o capacitate alimentară mai scăzută era legată de subnutriția severă.
În loc să considere nutriția și reabilitarea ca aspecte separate, rezultatele sugerează o abordare integrată. Un copil care are dificultăți în a se mișca, a mânca sau a gestiona activitățile zilnice poate avea necesități nutriționale mai mari sau dificultăți în a obține suficientă nutriție. În mod contrar, nutriția inadecvată poate îngreuna susținerea creșterii, activității fizice și reabilitării. „Aceste descoperiri sugerează că evaluarea nutrițională poate fi o parte importantă a înțelegerii nevoilor funcționale la copiii cu CP, în special printre cei născuți foarte prematur”, afirmă prof. Xu. „Luarea în considerare a vârstei gestaționale împreună cu nutriția și funcția poate ajuta clinicienii să identifice copiii care necesită o monitorizare mai atentă și un suport mai individualizat.”
Studiul ar putea avea implicații practice pentru serviciile de reabilitare pediatrică. Evaluarea nutrițională regulată ar putea ajuta clinicienii să recunoască mai devreme copiii aflați în risc și să coordoneze suportul dietetic cu reabilitarea fizică și funcțională. Pentru copiii cu dificultăți de alimentație, cercetătorii subliniază importanța intervențiilor timpurii adecvate, inclusiv strategii de îmbunătățire a alimentării și înghițirii, în timp ce copiii cu risc de alimentație nesigură ar putea necesita suport nutrițional specializat. O astfel de îngrijire coordonată ar putea ajuta la integrarea nevoilor nutriționale și de reabilitare, mai degrabă decât a aborda fiecare problemă în izolare.
Rezultatele studiului ar putea încuraja de asemenea colaborarea între pediatri, specialiști în reabilitare, dieteticieni, terapeuți de alimentație și cercetători. „Rezultatele noastre susțin necesitatea de a privi dincolo de o singură măsură a dizabilității sau nutriției atunci când se planifică îngrijirea”, spune prof. Xu. „O viziune mai amplă poate ajuta echipele să recunoască nevoile mai devreme și să dezvolte strategii de reabilitare mai bine adaptate fiecărui copil.”
Studiile viitoare ar putea urmări copiii pe o perioadă mai lungă pentru a determina dacă îmbunătățirea stării nutriționale conduce la câștiguri măsurabile în funcția motorie sau independența zilnică și dacă efectele diferă în funcție de vârsta gestațională. Colective mai mari și mai diverse ar putea ajuta, de asemenea, să clarifice modul în care factori precum condițiile socioeconomice, dieta și severitatea dizabilității influențează aceste relații.
Pe termen lung, această abordare ar putea contribui la o planificare a reabilitării mai personalizate. Copiii născuți foarte prematur ar putea beneficia de o supraveghere nutrițională mai atentă, alături de evaluările funcționale de rutină, permițând astfel abordarea problemelor înainte ca acestea să devină mai greu de gestionat. Deși acesta a fost un studiu transversal, care nu stabilește că nutriția precară cauzează deficiențe funcționale sau că deficiențele funcționale cauzează nutriția precară, rezultatele întăresc argumentul de a considera cele două aspecte împreună. Prin corelarea istoricului gestațional, sănătatea nutrițională și funcția zilnică, cercetarea oferă un cadru care ar putea ajuta la modelarea unei îngrijiri mai timpurii și mai coordonate pentru copiii cu CP.
