Un studiu dezvăluie o semnătură imună distinctă asociată cu long COVID
Teste de sânge au relevat modele proteice legate de long COVID, la luni după infecție, în timp ce dozele de rapel nu au părut să agraveze răspunsurile inflamatorii, oferind indicii noi despre modul în care această afecțiune persistă și cum reacționează organismul la reinfecție.
Recent, un studiu publicat în revista Communications Medicine a implicat cercetători din Australia și Norvegia care au analizat diferențele în nivelurile proteinelor inflamatorii și neurologice între long COVID și recuperare, precum și modul în care acestea răspund la vaccinare și reinfecție.
Conform cercetărilor, se estimează că între 5% și 30% dintre persoanele infectate cu virusul SARS-CoV-2 continuă să experimenteze simptome luni întregi după infecție, o afecțiune cunoscută sub numele de long COVID.
O întrebare esențială este de ce unii oameni se recuperează complet, în timp ce alții suferă de oboseală, confuzie mentală și inflamație cronică. Unii cercetători cred că sistemele lor imunitare au devenit disfuncționale și continuă să reacționeze inadecvat; totuși, nu există biomarkeri biologici concludenți care să definească această disfuncție.
Înțelegerea acestor diferențe este esențială pentru diagnosticare și tratament, iar influența vaccinării și reinfecției asupra acestor răspunsuri imune rămâne neclară. Este nevoie de cercetări suplimentare pentru a identifica biomarkeri fiabili și pentru a clarifica comportamentul imun pe termen lung în rândul persoanelor afectate.
Studiul a fost realizat pe probe de sânge prelevate de la participanți din Victoria, Australia, înscriși într-o cohortă longitudinală. Pacienții au fost împărțiți în trei grupuri: persoane sănătoase, naive la SARS-CoV-2, indivizi care s-au recuperat de COVID-19 și persoane cu long COVID.
Probe de sânge au fost colectate la 6 până la 9 luni după infecția inițială și înainte de vaccinare. Au fost măsurate un total de 182 de proteine inflamatorii și neurologice utilizând proteomica de afinitate multiplexată prin platforma Proximity Extension Assay. Cercetătorii au folosit un test multiplex Luminex pentru a măsura nivelurile anticorpilor IgG împotriva proteinelor spike și nucleoproteinelor virale.
Pentru analiza longitudinală, unii participanți au oferit probe suplimentare la două până la patru săptămâni după a treia doză de vaccin COVID-19 și după o reinfecție. Analizele prin învățare automată, inclusiv regresia LASSO și selecția caracteristicilor Boruta, au fost utilizate pentru a identifica biomarkerii proteici candidați. Apoi, cercetătorii au folosit modele de efecte mixte liniare pentru a analiza modul în care aceste niveluri proteice s-au schimbat în timp.
Toți participanții au oferit consimțământ informat scris, iar aprobarea etică a fost obținută de la consiliile de revizuire instituțională pentru a respecta standardele de cercetare ale studiului.
Studiul a relevat modele proteice în această cohortă care ar putea ajuta la distincția long COVID de cei recuperați și de persoanele sănătoase. Mai multe proteine inflamatorii și neurologice au fost identificate ca fiind markeri cheie.
În mod notabil, interleukina-20 (IL-20), proteina chemoatractantă a macrofagelor-1 (MCP-1) și inhibitorul tumorilor neuroblastomului 1 (NBL1) au apărut ca discriminatori importanți ai long COVID. Persoanele cu long COVID au prezentat niveluri crescute de IL-20, sugerând o inflamație continuă chiar și la luni după infecție.
Comparațiile între long COVID și indivizii sănătoși au identificat proteine suplimentare, precum lectina de tip C domeniul conținând 10A (CLEC10A), ligandul apoptotic indus de factorul de necroză tumorală (TRAIL) și hidroxiacilglicina hidrolaza (HAGH).
Aceste descoperiri evidențiază modificările imune persistente care ar putea fi relevante pentru simptome precum oboseala și afectarea cognitivă.
Interesant este că indivizii recuperați după COVID-19 au prezentat, de asemenea, diferențe proteice în comparație cu persoanele sănătoase, indicând că modificările imune pot persista și după o recuperare clinică. De exemplu, factorul de creștere fibroblast (FGF-19) și cistatina D (CST5) au fost asociate cu statutul de recuperare, sugerând că unele modificări imune pot persista chiar și după o recuperare aparentă.
În plus, analizele longitudinale au arătat cum sistemul imunitar a reacționat după vaccinare și după reinfecții. După o doză de rapel, toate grupurile au dezvoltat răspunsuri anticorpale puternice, cu niveluri ridicate de IgG specifice spike. Totuși, după o reinfecție, persoanele cu long COVID și cele recuperate au prezentat niveluri mai scăzute de anticorpi specifici spike în comparație cu indivizii sănătoși recent infectați.
Schimbările în nivelurile proteinelor în timp au arătat scăderi în unii markeri, cum ar fi sirtuina 2 (SIRT2) și proteina de legare a factorului de inițiere a traducerii eucariote 4E (4E-BP1), după reinfecție comparativ cu nivelurile pre-vaccinare. Este important de menționat că modelele inflamatorii observate după infecția inițială nu au fost replicate după reinfecție în persoanele cu long COVID. Aceasta sugerează că sistemul imunitar reacționează diferit la re-expunere.
O altă observație cheie a fost că vaccinarea nu a agravat inflamația în rândul persoanelor cu long COVID, iar nivelurile proteinelor inflamatorii s-au stabilizat sau au scăzut. Totuși, autorii au menționat că studiul a fost mic și exploratoriu, iar aceste descoperiri vor necesita validare în cohorturi mai mari.
Acest studiu demonstrează că, în această cohortă, long COVID a fost asociat cu modificări imune persistente și distincte, în special implicând proteine inflamatorii și neurologice. De asemenea, s-a observat că vaccinările nu păreau să agraveze răspunsurile inflamatorii sau cele legate de neurologie în această cohortă, oferind astfel un suport suplimentar pentru tolerabilitatea vaccinării în rândul persoanelor cu long COVID.
Pe de altă parte, răspunsul imunitar la reinfecție diferă de cel provocat de prima infecție, sugerând un răspuns imunitar pe termen lung potențial alterat. Relevanța descoperirilor este că acestea ajută cercetătorii să se apropie de identificarea biomarkerilor candidați care ar putea ajuta în cele din urmă la diagnosticarea și tratarea long COVID.
Înțelegerea acestor semnături imune poate informa viitoarele eforturi de clasificare sau monitorizare a long COVID și poate sprijini pacienții care experimentează simptome prelungite, îmbunătățind în cele din urmă rezultatele sănătății pe termen lung în lumea post-pandemică.
