Un subtip de fibroblast joacă un rol crucial în coordonarea celulelor imune în ganglioni
Grupul de cercetare condus de Prof. Sanjiv Luther la Departamentul de Immunobiologie al Universității din Lausanne a descoperit că un subtip de fibroblast este esențial pentru coordonarea anumitor celule imune în cadrul ganglionilor limfatici.
Corpul nostru conține sute de structuri numite ganglioni limfatici, care acționează ca puncte de control ale sistemului imunitar. Aceste organe, de dimensiunea unor mazăre mici, sunt responsabile pentru monitorizarea atentă a unui fluid numit limfă, protejând organismul de amenințări potențiale. Ele sunt organizate într-un mod distinct, cu regiuni dedicate diferitelor tipuri de celule imune, ceea ce permite sistemului imunitar să detecteze și să reacționeze eficient la amenințări.
Însă, cum este stabilită această organizare spațială? Cum știe fiecare tip de celulă unde să se poziționeze în cadrul ganglionului limfatic? Până acum, răspunsurile la aceste întrebări rămăseseră neclare pentru anumite tipuri de celule imune. Un nou studiu realizat de Universitatea din Lausanne, publicat pe 23 aprilie 2026, în revista Immunity, identifică un mecanism cheie care stă la baza compartimentării ganglionilor limfatici.
Ganglionii limfatici sunt umflături mici distribuite de-a lungul vaselor limfatice, având o funcție esențială în apărarea împotriva agenților infecțioși și a cancerului. Aceștia pot fi localizați aproape de suprafață – în gât, axilă sau inghinal – dar și mai adânc în abdomen sau torace. Atunci când semnele de infecție sau cancer sunt detectate de supravegherea imunității în țesuturile afectate și ganglionii limfatici asociați, se declanșează un semnal de alarmă, iar celulele imune sunt activate în cadrul ganglionilor pentru a combate amenințarea.
Printre acestea se numără limfocitele T citotoxice, care se proliferază rapid, se diferențiază în celule „killer” și migrează către zonele afectate pentru a distruge celulele infectate sau canceroase. Acest proces este optimizat prin poziționarea precisă a celulelor în ganglionii limfatici. „De exemplu, limfocitele T citotoxice se regăsesc de obicei în regiunile centrale ale ganglionului limfatic, unde colocalizează și interacționează cu celule specializate numite celule dendritice de tip 1, care le prezintă semnalele de pericol”, explică Dr. Nagham Alouche, un cercetător din echipa Prof. Sanjiv Luther. Totuși, mecanismul care guvernează această organizare celulară a fost până acum slab înțeles.
Laboratorul lui Prof. Sanjiv Luther a investigat timp de mulți ani interacțiunile dintre celulele structurale, numite fibroblaste, și celulele imune, în special în cadrul ganglionilor limfatici. În acest nou studiu, condus de Prof. Luther și Dr. Nagham Alouche, cercetătorii au caracterizat un subgrup specific de fibroblaste care joacă un rol esențial în organizarea compartimentului central al ganglionului limfatic atât la șoareci, cât și la oameni. Fibroblastele din această regiune centrală (MAdCAM1⁺) produc niveluri ridicate ale moleculei de semnalizare Ccl19, care acționează ca un „semnal de atracție” pentru limfocitele T citotoxice, aducându-le în contact fizic cu celulele dendritice de tip 1.
Echipa a descoperit, de asemenea, cum sunt reglate aceste fibroblaste. „O cale de semnalizare implicând moleculele Notch2 și RBPj menține identitatea și activitatea acestui subtip de fibroblast, în timp ce o altă moleculă, Jagged-1 – produsă în principal de celulele dendritice de tip 1 – ajută la inițierea acestui proces”, detaliază Dr. Alouche, primul autor al acestui studiu. Experimente suplimentare au arătat că această cascadă moleculară trebuie să fie menținută continuu pe parcursul vieții pentru a asigura organizarea și funcția corespunzătoare a celulelor imune.
În șoarecii care nu au exprimat Notch2 în fibroblaste, limfocitele T citotoxice nu se dezvoltă eficient în celule T de memorie, care sunt necesare în cazul reinfecției cu același agent patogen sau recidivei tumorale.
Deși acest studiu s-a concentrat în principal pe ganglionii limfatici, același mecanism – reglarea Ccl19 prin semnalizarea Notch2 în fibroblaste – a fost observat și în alte organe limfoide, cum ar fi splina, care filtrează sângele, și plăcile Peyer, care joacă un rol esențial în imunitatea intestinală. Deși lucrările au fost realizate în principal pe șoareci, structuri și interacțiuni celulare similare au fost identificate în regiunile centrale ale ganglionilor limfatici umani, sugerând că dependența fibroblastelor producătoare de Ccl19 de Notch2 este conservată între specii.
„În ansamblu, aceste descoperiri aprofundează înțelegerea noastră asupra organizării sistemului imunitar și cum sunt inițiate răspunsurile eficiente ale celulelor T împotriva infecțiilor și cancerului. În viitor, aceste cunoștințe ar putea ajuta la îmbunătățirea designului vaccinurilor și la clarificarea motivelor pentru care apărările imune eșuează uneori împotriva anumitor agenți patogeni sau tumori”, concluzionează Prof. Luther, autorul principal al studiului.
