Utilizarea imediată a evolocumab după infarctul miocardic îmbunătățește colesterolul, dar nu supraviețuirea
Inițierea imediată a evolocumab după un infarct miocardic a îmbunătățit semnificativ atingerea obiectivelor de colesterol lipoproteic cu densitate joasă (LDL-C), însă nu s-a observat o reducere timpurie a mortalității generale sau a spitalizărilor cardiovasculare neplanificate comparativ cu tratamentul standard.
Aceasta este concluzia principală a studiului AMUNDSEN, prezentat într-o sesiune Hot Line la Congresul ESC 2026 și publicat simultan în JAMA.
Pacienții care suferă un infarct miocardic (IM) se află la un risc crescut de evenimente cardiovasculare recurente, în special în primii ani. Recomandările ESC promovează reducerea intensă a nivelurilor de LDL-C după un IM. Totuși, conform explicațiilor lui Profesor Gilles Montalescot, de la ACTION Study Group, Hôpital Pitié-Salpêtrière, Universitatea Sorbona, Paris, Franța, majoritatea pacienților nu ating nivelurile adecvate de LDL-C după un IM acut: „Doar aproximativ o treime dintre pacienți își ating obiectivele de LDL-C după un IM acut”, a menționat el. „Pacienții sunt adesea externați din spital cu o statină în doză mare, iar ezetimibul și, posibil, bempedoic acid pot fi adăugate, dar poate dura luni înainte ca tratamentul să fie intensificat cu inhibitori PCSK9, dacă se întâmplă vreodată.”
Profesorul Montalescot și colaboratorii săi au desfășurat studiul AMUNDSEN pentru a investiga dacă inhibitorul PCSK9, evolocumab, administrat înainte de intervenția coronariană percutanată (PCI) ar putea ajuta mai mulți pacienți să își atingă obiectivele de LDL-C un an mai târziu și să ofere un beneficiu clinic timpuriu.
Există unele dovezi că inhibitorii PCSK9 ar putea avea așa-numitele efecte pleiotropice în faza acută după un IM, însă acest aspect nu a fost evaluat pe deplin în ceea ce privește rezultatele cardiovasculare timpurii.
AMUNDSEN a fost un studiu cu eticheta deschisă și cu puncte finale orbite, desfășurat în 48 de centre din șase țări. Pacienții eligibili aveau un IM cu elevare ST care urma să fie supus PCI sau un IM fără elevare ST cu indicație pentru PCI, având cel puțin o caracteristică clinică de risc ridicat. Un total de 2.161 de pacienți au fost randomizați pentru a primi evolocumab imediat înainte de PCI, împreună cu tratamentul standard, sau doar tratamentul standard. Pacienții din grupul de control au fost tratați cu opțiunile terapeutice disponibile în țara lor, inclusiv utilizarea inhibitorilor PCSK9, conform ghidurilor ESC din 2019.
Toți pacienții au avut vizite clinice la șase săptămâni, șase luni, nouă luni și 12 luni, incluzând evaluări ale LDL-C. Obiectivul biologic principal a fost realizarea unei reduceri de cel puțin 50% a LDL-C de la baza de plecare și atingerea unui LDL-C țintă mai mic de 55 mg/dL la 12 luni. Obiectivul clinic principal a fost evaluarea compusului decesului din orice cauză sau spitalizării neplanificate pentru o problemă cardiovasculară la 12 luni. Vârsta medie a participanților a fost de 67 de ani, iar 21% erau femei.
O diferență semnificativă a fost observată pentru obiectivul principal legat de reducerea LDL-C: 82% dintre pacienții din grupul evolocumab au atins obiectivul principal de LDL-C la 12 luni, comparativ cu doar 40% dintre pacienții din grupul cu tratament standard.
