Vârsta feței poate prezice șansele de supraviețuire în cancer
O simplă fotografie a feței poate revela mai mult decât aparențele. Un studiu demonstrează cum urmărirea schimbărilor subtile în îmbătrânirea facială în timp ar putea ajuta la prezicerea supraviețuirii și la reformarea îngrijirii cancerului.
Un studiu publicat în Nature Communications analizează capacitatea predictivă a ratei de îmbătrânire a feței (FAR) bazată pe fotografii pentru supraviețuirea generală a pacienților oncologici.
Ratele de îmbătrânire biologică variază considerabil între indivizi și pot influența rezultatele cancerului independent de vârsta cronologică. Totuși, utilizarea lor clinică rămâne limitată din cauza lipsei de biomarkeri practici și noninvazivi care pot fi aplicați ușor în îngrijirea de rutină.
FaceAge este un instrument bazat pe inteligență artificială care estimează vârsta biologică din trăsăturile faciale, precum textura pielii, pierderea de volum și modificările structurale. Studiile anterioare au arătat că pacienții cu cancer preziceți a fi mai în vârstă decât vârsta lor cronologică au rezultate mai slabe în ceea ce privește supraviețuirea, susținând astfel potențialul său ca biomarker prognostic.
Utilizarea FaceAge pentru a măsura rata de îmbătrânire a fost realizată printr-un model dezvoltat anterior, numit Foundation Artificial Intelligence Models for Health Recognition (FAHR-FaceAge), care a fost antrenat să recunoască semnele de boală în peste 40 de milioane de imagini faciale. Când a fost utilizat împreună cu FaceAge, s-a constatat că pacienții a căror vârstă prezisă era cu cinci sau mai mulți ani mai mare decât vârsta lor cronologică aveau un risc de mortalitate cu 21 % mai mare.
Pe baza acestui lucru, cercetătorii au analizat fotografiile seriale pentru a înțelege semnele asociate cu progresia bolii sau răspunsul la tratament. Măsurile longitudinale sunt deja larg utilizate în practica clinică; de exemplu, modificările nivelurilor de antigen specific prostatic (PSA) în timp ajută la evaluarea riscului de cancer prostatic, în timp ce variabilitatea tensiunii arteriale oferă informații despre riscul cardiovascular.
Cercetătorii au realizat un studiu retrospectiv pe 2.276 de pacienți oncologici care primeau radioterapie. Majoritatea participanților erau albi, cu o vârstă mediană de 63,4 ani, iar 62,9 % aveau cancer metastatic în momentul primului curs de radioterapie, cifra crescând la 78,7 % la al doilea.
Oamenii de știință au folosit două fotografii ale fiecărui pacient, realizate ca parte a practicii clinice de rutină pentru identificare la începutul fiecărui curs de radioterapie. Acestea au fost folosite pentru a prezice vârsta biologică utilizând algoritmul de inteligență artificială FaceAge.
Rata de îmbătrânire (FAR) a fost calculată ca schimbarea vârstei faciale împărțită la timpul dintre fotografii și a oferit o măsură a ratei de îmbătrânire. Aceasta a fost analizată pentru a identifica corelațiile cu supraviețuirea generală.
Intervalele dintre fotografii au fost categorisite în scurt (10–365 zile), mediu (366–730 zile) și lung (731–1.460 zile). Intervalul FAR a fost foarte mare în grupul pe termen scurt, din cauza numărului mic de date. Astfel, doar un FAR >20 a fost raportat ca fiind semnificativ în acest grup, în timp ce pentru grupurile mediu și lung, pragurile au fost stabilite la FAR >10 și >1, respectiv.
O valoare ridicată a FAR este asociată cu o supraviețuire generală mai scăzută. Pentru mulți pacienți, FaceAge a prezis o vârstă mai mare decât cea cronologică din a doua fotografie. Un FAR ridicat a fost asociat cu o supraviețuire generală mai slabă în toate grupurile, după ajustarea pentru timpul dintre fotografii, sex, rasă și diagnosticul cancerului la al doilea curs de radioterapie.
În grupul pe termen scurt, riscul de mortalitate era cu 25 % mai mare în cazul unui FAR ridicat. În grupurile pe termen mediu și lung, un FAR ridicat era asociat cu un risc de mortalitate cu 37 % și, respectiv, 65 % mai mare.
Cercetătorii au repetat analiza doar pe pacienți cu cancer metastatic. Aceleași asociații au fost identificate, dar cu o separare mai pronunțată în ceea ce privește supraviețuirea între grupuri.
FAR se dovedește a fi un predictor mai puternic al rezultatului pe termen lung. De asemenea, au fost examinate efectele combinate ale deviației inițiale a vârstei faciale prezisă de la vârsta cronologică (FADRT1) și FAR. Acest lucru a arătat că atunci când atât FADRT1, cât și FAR erau ridicate, pacienții aveau invariabil cel mai mare risc de mortalitate.
Pe măsură ce intervalele dintre fotografii se lungeau, în special în grupul pe termen lung, diferențele în valorile FAR deveneau mai mici. Totuși, FAR devine predictorul dominant al rezultatelor de supraviețuire, deși ambele măsuri joacă în continuare roluri substanțiale în creșterea riscului de mortalitate.
Aceasta sugerează că „FAR depășește constant FADRT1 ca marker prognostic în toate intervalele de timp, cu cea mai bună performanță la intervalele pe termen lung.”
Posibilele mecanisme care stau la baza predicției bazate pe FAR sunt subliniate de autori, care evidențiază natura nonlineară a îmbătrânirii biologice, accelerarea îmbătrânirii moleculare, cum ar fi deteriorarea ADN-ului și senescența celulară, având loc adesea în anumite puncte de cotitură. La pacienții cu cancer, acești parametrii dinamici reflectă nu doar procesul bolii, ci și efectul tratamentului asupra cancerului.
Prin măsurarea cantitativă a îmbătrânirii faciale, FAR ar putea reflecta schimbările în sănătate pe parcursul tratamentului. Avantajele utilizării FAR includ accesibilitatea, ușurința și cost-eficiența, permițând măsurători repetate pentru a evalua modificările în sănătate pe parcursul tratamentului.
Dacă va fi validat, ar putea fi integrat în parametrii prognostici actuali pentru a identifica pacienții cu risc ridicat în diverse categorii de cancer și pentru a ghida deciziile privind intensitatea monitorizării, îngrijirea de suport și abordările terapeutice, în special în cazuri avansate, unde pot fi adecvate strategii mai puțin intensive sau paliative.
Limitările studiului includ compoziția etnică/racială și de vârstă a eșantionului, care limitează generalizabilitatea rezultatelor. În plus, lipsa datelor despre progresia bolii și tratament a făcut ca un FAR mai ridicat să nu poată fi interpretat ca fiind cauzal. Factori neobservați, cum ar fi cașexia cancerului sau toxicitățile legate de tratament, ar fi putut influența asocierile observate între FAR și supraviețuire.
Deoarece fotografiile au fost realizate în momente specifice ale tratamentului cu radioterapie și nu la intervale regulate, utilizarea lor ar fi putut introduce un bias de indicație, deoarece diverse grupuri de
