8 adevăruri esențiale pentru a asigura eficiența predării yoga
Articolele din arhivele Yoga Journal constituie o colecție curată de articole publicate în ediții anterioare, începând din 1975. Acest articol despre Sirsasana (poziția pe cap) a apărut pentru prima dată într-o ediție din 2017 a revistei Yoga Journal.
Programele contemporane de formare pentru instructorii de yoga oferă multe sugestii standardizate pentru fiecare postură învățată. Aceste standarde facilitează învățarea modului de a ghida elevii în numeroasele poziții predate în cursurile de yoga. Dar, elevii nu sunt standardizați. Nu există un student mediu. Sugestiile de aliniere absorbite de cursanți sunt aproximative și pot servi, în cel mai bun caz, drept linii directoare, dar nu ar trebui niciodată folosite ca cerințe dogmatice.
În schimb, posturile ar trebui să aibă un rol funcțional, punând secundar estetica poziției.
8 Perspective asupra Sugestiilor Comune în Yoga
Următoarele domenii de conștientizare pot ajuta instructorii de yoga să facă distincția importantă dintre formă și esența fiecărei poziții.
1. Nu toate posturile sunt pentru fiecare student
Nicio două persoane nu au exact aceeași biologie și biografie. Fiecare dintre noi este unic datorită geneticii, structurii anatomice, stilului de viață, nutriției, nivelului de activitate în copilărie, accidentelor și altor factori biografici și biologici.
Aceasta se aplică atât instructorilor de yoga, cât și fiecărui student. Faptul că un instructor a reușit să stăpânească o anumită asană (poziție) nu înseamnă că fiecare student, urmând aceleași instrucțiuni, va putea să stăpânească aceeași postură. Realitatea variației umane garantează că nimeni nu poate face toate posturile din yoga și că fiecare postură va fi o provocare pentru unii oameni.
2. Este scopul tău funcția sau estetica?
Este important să înțelegem intenția din spatele practicii. Dacă intenția unui student este de a optimiza sănătatea, se impune o abordare funcțională a yoga. Dintr-o perspectivă funcțională, aspectul în care un student arată într-o postură este irelevant; ceea ce contează sunt senzațiile create. Sugestiile de aliniere bazate pe aspectul unui student într-o postură sunt yoga estetică. Sugestiile bazate pe generarea senzației sunt funcționale.
3. Stresul este diferit de întindere
Posturile de yoga creează o varietate de stresuri în țesuturi. Aceste stresuri pot genera o întindere sau nu. De exemplu, o extensie a spatelui poate crea stres tensional în partea din față a corpului prin întinderea mușchilor abdominali. Un stres compresiv nu va crea o întindere. De exemplu, în aceeași extensie a spatelui, este posibil să simți vertebrele coloanei vertebrale lovindu-se între ele înainte ca o întindere să aibă loc.
Intenția într-o practică de yoga funcțională este de a genera stres, indiferent dacă apare sau nu o întindere. Stresul stimulează reacții și comunicare la nivel celular în organism și în fascia. Senzorii încorporați monitorizează, măsoară și reacționează la stresuri, creând un lanț de semnale care stimulează creșterea și vindecarea. Știm că stresăm țesuturile dacă putem simți stresul posturii. Acest lucru duce la un mantra pe care mulți instructori de yoga îl recită adesea: „Dacă simți, faci!”
4. Fiecare postură trebuie să aibă un scop
Dacă adoptăm o abordare funcțională și dorim să creăm un stres în corp, atunci fiecare postură devine un instrument pentru a genera un stres adecvat, fie tensional, fie compresiv. Ca instructor, întreabă-te: „Ce tip de stres vreau ca studentul să experimenteze, unde și cât de mult?” Acest lucru va duce la necesitatea de a decide ce postură să folosești.
De exemplu, dacă intenția ta este să stresezi coloana vertebrală, poți face acest lucru prin compresie și tensiune. Pentru a comprima coloana vertebrală, poți alege posturi precum Podul și Cobra. O dorință de a întinde coloana va conduce la posturi precum îndoirile înainte, fie că sunt așezate, fie că sunt în picioare. În loc să începi cu o listă de posturi care pur și simplu par interesante, începe cu o intenție, care apoi duce la selecția atentă a posturilor pe care le poți combina într-o coregrafie elegantă.
5. „Ce simți?”
Informează elevii despre intenția posturii și zonele vizate. Acest lucru le permite să monitorizeze dacă practica funcționează pentru ei sau nu. Întrebând un student: „Ce simți?” îi ajută să dezvolte o conștientizare interioară. Aceasta este atât o meditație, cât și o îndrumare către o practică mai eficientă și mai profundă.
Cel mai mare cadou pe care orice instructor îl poate oferi elevilor săi este acela care le permite acestora să devină propriii lor profesori. Răspunsul la întrebarea „Ce simți?” îndrumă studentul să determine dacă postura are efectul dorit și, dacă nu, studentul este îndemnat să modifice alinierea posturii pentru a obține senzațiile în zona vizată. În acest fel, își găsește propria aliniere pentru acea postură.
6. Niciodată nu ignora durerea
Dacă răspunsul la întrebarea „Ce simți?” este durere, trebuie să se schimbe ceva.
Nu toată lumea are aceeași experiență subiectivă a durerii sau aceleași niveluri de toleranță. Durerea unui student poate fi disconfortul altui student. Dar durerea este un semnal pe care corpul îl trimite că este pe cale de a fi deteriorat. Ascultă! Dacă o postură a devenit dureroasă, schimbă alinierea sau execută o altă postură care obține stresul dorit în zona vizată fără durere.
De asemenea, fii conștient că durerea poate să nu fie resimțită în timp ce ești într-o postură, ci în timp ce ieși din ea sau chiar a doua zi. Ori de câte ori apare durerea, este util să revizuiezi ce ai făcut în ultimele zile pentru a putea găsi o cauză și apoi să te angajezi să nu o mai faci așa.
Cu o conștientizare interioară profundă, studentul va deveni suficient de înțelept pentru a ști dacă senzațiile experimentate sunt utile sau dăunătoare.
7. Explorează opțiunile. Evită dogma.
Paul Grilley, dezvoltator al Yin Yoga, a observat că doi studenți pot arăta identic într-o postură și, totuși, pot avea experiențe foarte diferite. Unul poate să se bucure de stresul din zonele vizate, în timp ce celălalt poate să nu simtă nimic sau să se lupte să rămână în postură din cauza durerii sau disconfortului. Acest student din urmă are nevoie de opțiuni. Așadar, oferă-le și lasă-i să exploreze postura până când găsesc stresul în locurile corespunzătoare.
Dogma estetică care impune o anumită apariție nu este de ajutor. Lasă elevii să navigheze spre senzația adecvată.
8. Nu există sugestii universale de aliniere
<p
