Un studiu arată că ventriculul drept tolerează mai bine lipsa de oxigen în stop cardiac
Un studiu realizat de cercetătorii de la Centro Nacional de Investigaciones Cardiovasculares Carlos III (CNIC) oferă noi perspective asupra fibrilației ventriculare (VF), cea mai periculoasă formă de aritmie cardiacă.
Studiul, publicat în revista Cardiovascular Research, demonstrează că semnalele electrice înregistrate în timpul unui stop cardiac cauzat de VF oferă informații cruciale despre daunele suferite de inimă și alte organe vitale, inclusiv creierul.
Fibrilația ventriculară este una dintre principalele cauze ale morții subite cardiace. Se estimează că în Spania au loc aproximativ 17.000 de decese subite cardiace anual, majoritatea cauzate de aritmii maligne precum VF. Cele mai multe episoade de VF se petrec în afara spitalelor, unde ratele de supraviețuire sunt semnificativ mai scăzute, sub 10%. Această supraviețuire scăzută se datorează faptului că activitatea electrică ventriculară dezorganizată oprește imediat pomparea eficientă a sângelui, provocând ischemie globală și, dacă nu este inversată, moartea în câteva minute.
Coordonat de Dr. David Filgueiras Rama, liderul grupului de Dezvoltare Avansată în Mecanismele și Terapia Aritmiilor de la CNIC, studiul arată că ventriculul drept este mai capabil decât ventriculul stâng să reziste la pierderea perfuziei sanguine și a oxigenului în timpul stopului cardiac. „Această diferență generează gradiente de activare electrică în inimă care urmăresc dezvoltarea leziunii subiacente. În plus, semnalul electrocardiografic (ECG) de suprafață în timpul stopului cardiac asociat cu aritmia ventriculară poate fi folosit pentru a prezice probabilitatea de recuperare neurologică după internarea în spital”, explică Dr. Filgueiras Rama.
Studiul a constatat că aceste diferențe sunt mai pronunțate între epicard (suprafața exterioară a inimii) și endocard (suprafața interioară), deși diferențele au fost menținute și între straturile epicardiale ale ventriculului drept și stâng. Rezistența mai mare a ventriculului drept s-a reflectat în păstrarea mai îndelungată a activității electrice native, ceea ce este consistent cu o conservare metabolică mai bună și o toleranță mai mare la ischemie. Aceste concluzii au fost confirmate prin simulări pe computer realizate în colaborare cu Universidad Politécnica de Valencia.
Rezultatele clinice susțin valoarea prognostică a ECG-ului de suprafață în stopul cardiac cauzat de fibrilația ventriculară, arătând că acesta poate identifica pacienții care au o probabilitate mai mare de a se recupera fără sechele neurologice severe.
Un alt cercetător din grupul CNIC, Dr. Jorge García Quintanilla, adaugă că „constatările oferă informații valoroase care ar putea ghida dezvoltarea terapiilor menite să protejeze ventriculul stâng și să îmbunătățească rezistența acestuia la ischemie în timpul stopului cardiac.”
Dr. Andrés Redondo Rodríguez, primul autor al studiului și de asemenea membru al CIBERCV, subliniază importanța unei abordări multidisciplinare în abordarea aritmiilor complexe precum VF, contribuind la dezvoltarea de noi terapii într-un domeniu care a cunoscut progrese limitate în ultimele decenii.
