Alegerea adecvată a peștelui susține sănătatea și obiectivele de sustenabilitate
O nouă revizuire arată că peștele poate ajuta la îmbinarea obiectivelor nutriționale cu cele de sustenabilitate, dar doar atunci când consumatorii aleg specii cu impact redus și folosesc fructele de mare pentru a înlocui cărnurile cu un impact ambiental mai mare.
O revizuire recentă, publicată în International Journal of Food Sciences and Nutrition, a analizat modul în care peștele contribuie la diete sănătoase și sustenabile din punct de vedere ecologic, evaluând amprenta sa ecologică în comparație cu alte alimente de origine animală.
Știați că sistemele alimentare reprezintă aproape o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră, consumând în același timp cantități masive de teren și apă dulce? Pe măsură ce îngrijorarea globală cu privire la schimbările climatice, pierderea biodiversității și securitatea alimentară a crescut, accentul a fost pus pe producerea de alimente benefice atât pentru oameni, cât și pentru mediu.
Consumarea peștelui a fost asociată cu beneficii pentru sănătatea cardiovasculară, rezultatele neurocognitive și mortalitatea generală. Totuși, există incertitudini cu privire la sustenabilitatea creșterii consumului de pește din punct de vedere ecologic.
Pentru a dezvolta o mai bună orientare dietetică, este nevoie de cercetări suplimentare care să înțeleagă și să cuantifice relațiile dintre beneficiile nutriționale și impactul ecologic al diferitelor specii și metode de pescuit. Deoarece aceasta a fost o revizuire narativă, non-sistematică, constatările oferă o sinteză generală mai degrabă decât estimări agregate dintr-o revizuire sistematică formală sau meta-analiză.
Infograficul intitulat „Amprenta ecologică a peștelui în dietele sănătoase și sustenabile” include trei panouri principale: Studiile observaționale evaluează impactul ecologic al consumului de pește, notând în general impacturi scăzute; Analizele amprentei ecologice explică faptul că majoritatea peștilor au emisii mai mici decât cărnurile terestre, deși variabilitatea există în funcție de specie; Modelele de optimizare a dietei se concentrează pe modul în care consumul de pește poate varia în funcție de obiectivele și constrângerile dietetice. Secțiunea de jos rezumă concluziile generale și nevoile de cercetare viitoare, subliniind echilibrul dintre sănătate, mediu și factori de sustenabilitate în consumul de pește.
Peștele și sustenabilitatea: o relație complexă
Peștele ocupă o poziție unică în discuțiile despre diete sustenabile. Spre deosebire de multe alimente de origine animală, în special cărnurile roșii și cele procesate, peștele oferă adesea beneficii nutriționale substanțiale, generând în același timp o amprentă ecologică comparativ mai mică. Cu toate acestea, nivelul impactului ecologic depinde de tipul de pește, metodele de pescuit, practicile de acvacultură, cerințele de transport și lanțurile de aprovizionare.
Impactul ecologic al peștelui în dietele actuale
Studii din mai multe țări sugerează că peștele contribuie, în general, cu o proporție relativ mică la impactul ecologic total al dietei comparativ cu carnea. Studiile au arătat că, în dietele tipice ale persoanelor din Regatul Unit, Olanda, Franța, Spania, Italia, Canada, Japonia, Portugalia, Liban și Statele Unite, peștele contribuie în general cu o parte relativ mică din emisiile de gaze cu efect de seră ale dietei, deși aceasta variază în funcție de țară, tipul de fructe de mare și modelul dietetic.
Cercetările care au implicat mai mult de 65.000 de adulți din Regatul Unit au arătat că adulții care consumau pește în loc de carne aveau emisiile de gaze cu efect de seră mult mai mici decât cei care consumau carne. Persoanele care adoptau modele alimentare mai sănătoase și mai sustenabile consumau, în general, mai mult pește, menținând în același timp un impact ecologic total mai scăzut.
Studiile au arătat, de asemenea, că un consum crescut de pește poate duce la emisii mai mari de gaze cu efect de seră, în special atunci când anumite specii sunt consumate în cantități mari. Peștele și fructele de mare pot avea impacturi ecologice diferite, peștii pelagici mici și moluștele având, în general, o amprentă ecologică mai mică. În contrast, crustaceele și unele sisteme de acvacultură pot fi mai intensive din punct de vedere al carbonului.
Peștele în diete sănătoase și sustenabile optimizate
Mulți cercetători au folosit tehnici de modelare dietetică pentru a identifica tipare alimentare care satisfac cerințele nutriționale, minimizând în același timp impacturile ecologice. Diverse cercetări arată că consumul crescut de pește are loc atunci când dietele sunt optimizate pentru o nutriție suficientă.
Creșterea consumului de pește față de alte alimente consumate frecvent se datorează dificultății de a obține nutrienți specifici, în special acizii grași omega-3 cu lanț lung, cum ar fi EPA și DHA, din acele alte alimente. În multe țări europene, înlocuirea unei părți din carne cu pește a dus la scăderi măsurabile ale emisiilor de gaze cu efect de seră și ale utilizării terenului, având potențiale beneficii pentru sănătate.
Cercetătorii au descoperit că peștele înlocuia de obicei cărnurile cu un impact ecologic ridicat (cum ar fi carnea de vită și cărnurile procesate), mai degrabă decât să fie adăugat la numărul tot mai mare de alimente de origine animală. Astfel, peștele își menține același nivel de calitate nutrițională, îndeplinind totodată obiectivele ecologice.
Ca parte a unor diete optimizate, consumatorii au fost încurajați să consume mai mult pește gras pentru densitatea sa nutrițională mai mare și potențialele beneficii pentru sănătate.
Când mai mult pește nu este întotdeauna mai bine
Deși peștele este adesea inclus în multe opțiuni de dietă sustenabilă, simpla creștere a consumului de pește nu garantează automat beneficii ecologice. Unele modele dietetice cu obiective stricte de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră au necesitat o reducere a consumului de pește sau o orientare către specii de fructe de mare cu un impact mai scăzut, alături de reduceri în consumul de carne și alte alimente cu impact ridicat.
În încercarea de a respecta obiective mai agresive (33% până la 50%) pentru reducerea emisiilor în modelele dietetice, consumul de pește a scăzut uneori, deoarece anumite tipuri de fructe de mare continuau să producă emisii ridicate de carbon.
De asemenea, nivelurile de consum de pește trebuie adesea să crească mai mult pentru femei decât pentru bărbați pentru a satisface cerințele lor nutriționale; cu toate acestea, unele modele au constatat că bărbații ar putea atinge obiectivele ecologice fără a-și schimba semnificativ aportul de fructe de mare. Aceste discrepanțe se datorează diferențelor în obiceiurile alimentare
