Creșterea cancerelor cu debut precoce și strategiile cercetătorilor pentru combaterea acestora
Cancerele cu debut precoce, adică cele diagnosticate înainte de vârsta de 50 de ani, au înregistrat o creștere rapidă la nivel mondial, ceea ce impune cercetătorilor să descopere cauzele ascunse și să transforme aceste descoperiri în strategii mai inteligente de prevenire.
Un articol recent de tip Perspective publicat în revista Cell a revizuit etapele cheie în cercetarea etiologiei cancerului și a subliniat provocările contemporane care împiedică progresul. La nivel global, cancerele cu debut precoce reprezintă aproape 50 de milioane de ani de viață ajustați în funcție de dizabilitate (DALYs) și aproape un milion de decese, generând astfel poveri semnificative din punct de vedere social, economic și personal.
Deși mortalitatea cauzată de cancer a scăzut în rândul persoanelor vârstnice din Statele Unite, mortalitatea sub 50 de ani a stagnat începând cu anii 1990 și a crescut pentru cancerele endometriale și colorectal. Aceste creșteri prezintă efecte puternice legate de cohorta de naștere, Millennials și Generația X având riscuri mai mari la aceleași vârste ca și cohortele mai vechi. Această schimbare subliniază necesitatea de a accelera identificarea unor cauze noi și de a traduce aceste informații în strategii de prevenire și interceptare.
Un studiu din 1981 a articulat două strategii pentru descoperirea cauzelor cancerului: o abordare mecanică, care implică testarea experimentală a agenților candidați, și o strategie de epidemiologie „cutie neagră”. De-a lungul decadelor, progresele în domeniul genomicii, epidemiologiei moleculare, biologiei mecaniste, inferenței cauzale și cohortelor prospective au transformat descoperirea și explicația cauzelor cancerului.
Convergența dovezilor epidemiologice și mecaniste stă la baza clasificării agenților cancerigeni de grup 1 de către Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC). Consumul de alcool, obezitatea și fumatul reprezintă cauze importante de cancer care pot fi evitate. De exemplu, fumatul a fost corelat cu cancerul pulmonar și alte tipuri de cancer încă din secolul al XVIII-lea, iar alcoolul a fost clasificat ca agent cancerigen de grup 1 în 1987 pentru mai multe tipuri de cancer.
Barierile contemporane în descoperirea cauzelor cancerului sunt semnificative. Vârsta la diagnosticare depinde de accesul la servicii medicale și de căile de diagnosticare, iar acest proces variază de la o persoană la alta. Astfel, analiza ar beneficia de o abordare care tratează vârsta ca o variabilă continuă, modelând atât efectele de perioadă, cât și cele de cohortă de naștere.
De asemenea, înțelegerea timpurie a cauzelor stabilite ale cancerului se bazează în principal pe măsurători simplificate, cum ar fi evaluările unice în timp și amintirile din chestionare, care nu surprind intensitatea și expunerile cumulative pe parcursul vieții. În viitor, este necesară caracterizarea eficientă și obiectivă a expunerilor care să capteze aceste variabile. Deși exposomul este un cadru util, el nu oferă o soluție completă, deoarece expunerile reale sunt numeroase, dinamice și greu de desfăcut.
Autorii au propus trei cadre pentru accelerarea descoperirii cauzelor cancerului: ancorat în ecosistemul tisular, bazat pe starea biologiei și dinamic. Cadrele ancorate în ecosistemul tisular redefinesc riscul de cancer ca o caracteristică emergentă a ecosistemelor tisulare dinamice, concentrându-se pe modul în care expunerile cumulative generează semnături biologice persistente care afectează evoluția somatică și susceptibilitatea tisulară.
În concluzie, articolul a subliniat necesitatea integrării mai strânse între studiile epidemiologice și cele mecaniste, propunând totodată trei cadre pentru accelerarea descoperirii cauzelor cancerului. De asemenea, s-a evidențiat că genetica, de una singură, este puțin probabil să explice creșterea rapidă a cancerelor cu debut precoce, deși susceptibilitatea moștenită poate ajuta la determinarea celor mai vulnerabili la expunerile moderne.
