Cercetarea identifică mecanismul cerebral al poftei de mâncare în timpul sarcinii
De ce poftele alimentare devin atât de intense în timpul sarcinii? O echipă de cercetători de la Pennington Biomedical Research Center din cadrul LSU, împreună cu colegi, a descoperit un mecanism cerebral care ar putea explica modul în care sarcina influențează motivația de a căuta anumite alimente foarte gustoase.
Studiul, intitulat „Neuroni serotonergici din raphe dorsal controlează comportamentul similar poftei de mâncare în timpul sarcinii la șoareci”, publicat în revista Nature Neuroscience, oferă noi perspective asupra neuroștiinței fundamentale a modului în care schimbările fiziologice din timpul sarcinii pot influența circuitele cerebrale care reglează motivația pentru alimente.
Cercetătorii au analizat cum afectează sarcina neuronii care produc serotonină dintr-o regiune cerebrală numită nucleul raphe dorsal. Aceștia au constatat că acești neuroni devin mai puțin activi în timpul sarcinii, ceea ce crește comportamentele similare cu pofta de mâncare în modelele animale.
Activitatea canalului de ion potasiu SK3 a crescut în neuronii serotonergici în timpul sarcinii. SK3 ajută la reglarea activității neuronale, iar creșterea activității SK3 a redus impulsurile neuronilor serotonergici din nucleul raphe dorsal. Au fost efectuate teste pentru a determina dacă SK3 era responsabil pentru această schimbare.
Îndepărtarea specifică a SK3 din acești neuroni serotonergici a prevenit reducerea asociată sarcinii a activității neuronale și a diminuat semnificativ comportamentele similare cu pofta de mâncare. În schimb, creșterea activității SK3 la femelele nongravide a produs modificări în activitatea neuronală și comportamentul de căutare a alimentelor care semănau cu cele observate în timpul sarcinii.
Echipa a identificat, de asemenea, o cale neurală care leagă neuronii serotonergici din nucleul raphe dorsal de zona tegmentală ventrală, o regiune cerebrală implicată în recompensă și motivație. Activarea acestei căi a redus comportamentele similare cu pofta de mâncare la animalele gravide, în timp ce inhibarea căii a crescut comportamentul la animalele nongravide.
În ansamblu, descoperirile sugerează un model în care sarcina crește activitatea SK3, reducând activitatea neuronilor serotonergici și modificând semnalizarea printr-un circuit cerebral legat de recompensă. Această cercetare se bazează pe studii anterioare care au arătat că poftele alimentare asociate sarcinii implică schimbări în sistemul de recompensă al creierului.
Descoperirea ar putea îmbunătăți înțelegerea motivelor pentru care unele femei experimentează pofte alimentare puternice și câștiguri excesive în greutate în timpul sarcinii. Totuși, constatările se bazează în prezent pe studii realizate pe modele animale, așa că se atrage atenția că manipularea directă a serotoninei în timpul sarcinii ar putea prezenta riscuri. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina modul în care schimbările hormonale și alte modificări fiziologice legate de sarcină influențează activitatea SK3 și semnalizarea serotoninei. De asemenea, se speră să se obțină dovezi suplimentare din studii clinice umane pentru a stabili dacă aceste descoperiri pot fi traduse în prevenirea obezității materne.
