Dieta bogată în fibre depășește metforminul în controlul glicemiei și al greutății
Un studiu recent a evaluat dacă modificarea dietei poate influența microbiomul intestinal și poate îmbunătăți controlul glicemic și greutatea în cazul adulților cu diabet zaharat de tip 2 și obezitate.
Publicat în revista Frontiers in Microbiology, acest studiu a comparat eficacitatea terapeutică a unei intervenții dietetice bogate în fibre cu monoterapia standard cu metformin, destinat adulților diagnosticați cu „diabestie”, termen care se referă la coexistența diabetului zaharat de tip 2 și obezității.
„Diabestia” reprezintă o problemă majoră de sănătate globală, având în vedere creșterea acestor două condiții cardiometabolice. Aceasta a generat cercetări pentru a găsi metode de îmbunătățire a controlului glicemic și reducerea excesului de greutate.
O cercetare recentă sugerează că microbiomul intestinal poate influența rezultatele metabolice ale gazdelor. Bacteriile din microbiom fermentează fibrele în acizi grași cu lanț scurt (SCFA), care stimulează secreția de peptide glucagon-like (GLP-1), îmbunătățind astfel sensibilitatea la insulină și promovând sațietatea.
Dysbioza, sau dezechilibrul microbiomului, a fost asociată cu produși microbieni care pot provoca inflamație și pot afecta reglarea metabolică, inclusiv semnalizarea GLP-1.
Acest studiu a folosit un trial de 84 de zile, deschis, comparativ, pentru a evalua eficacitatea terapeutică a metforminului și a unei diete bogate în fibre.
Studiul a avut loc la Spitalul Provincial Henan din China, incluzând 48 de adulți cu vârste între 18 și 70 de ani, diagnosticați recent cu diabet zaharat de tip 2. Participanții au avut o hemoglobină glicozilată (HbA1c) între 6,5% și 9,0% și un indice de masă corporală (IMC) de cel puțin 24 kg/m².
În total, 46 de participanți au finalizat studiul. Aceștia au parcurs o perioadă de adaptare de două săptămâni, după care au fost randomizați în două grupuri: un grup a urmat o dietă bogată în fibre (grupul W, n = 36), iar altul a primit doar metformin (grupul U, n = 12). Două persoane din grupul bogat în fibre s-au retras, lăsând 34 la finalizarea studiului.
Dieta bogată în fibre a inclus formule care oferă fibre solubile și insolubile, precum inulina și dextrina rezistentă. Principalele rezultate urmărite au fost HbA1c și IMC la ziua 84, iar comparațiile între grupuri au fost ajustate pentru valorile inițiale. Rezultatele secundare au inclus monitorizarea continuă a glicemiei, teste de toleranță la masă și analize DEXA.
Analizele metagenomice au arătat că dieta bogată în fibre a modificat structura comunității microbiene în termen de 28 de zile, îmbogățind bacterii precum Bifidobacterium și Lactobacillus și diminuând Bilophila wadsworthia, o bacterie asociată cu inflamația cronică. Grupul care a urmat metformin nu a prezentat modificări semnificative în structura generală a microbiomului pe parcursul celor 84 de zile.
La finalul studiului, după 84 de zile, HbA1c ajustat a fost mai mic în grupul cu fibre (6,3%) comparativ cu grupul cu metformin (6,7%). De asemenea, IMC-ul mediu ajustat era de 28,4 kg/m² în grupul bogat în fibre, în timp ce în grupul cu metformin era de 30,2 kg/m².
Participanții din grupul dietetic au consumat mai puțină energie și cantități mai mici de macronutrienți, ceea ce a putut contribui la diferențele observate în rezultate. Monitorizarea continuă a glicemiei a arătat o variabilitate glicemică mai mică în grupul cu fibre, precum și o masă de grăsime corporală totală și concentrații de trigliceride mai mici la ziua 84.
Acest studiu a arătat că intervenția dietetică bogată în fibre a produs îmbunătățiri mai mari în HbA1c și IMC comparativ cu metforminul, în rândul pacienților diagnosticați recent cu diabestie. Totuși, studiul a fost realizat într-un singur centru și a inclus doar 46 de participanți, dintre care doar 12 au fost în grupul cu metformin. Durata scurtă a studiului și dimensiunile inegale ale grupurilor limitează aplicabilitatea mai largă a comparației tratamentului.
De asemenea, studiul nu a măsurat nivelurile de GLP-1, prin urmare nu a putut testa direct dacă modificările în SCFA sau H2S au mediat efectele metabolice. Caracteristicile microbiene de bază au diferit între participanții care au și nu au prezentat creșteri ale nivelurilor de acetat fecal; aceste descoperiri provenind din subgrupuri mici exploratorii. Studiile independente mai mari sunt necesare pentru a determina dacă aceste caracteristici microbiene pot prezice în mod fiabil cine are cele mai mari șanse de a beneficia de o intervenție bogată în fibre.
