Învățăturile din controlul tutunului pot reduce cererea pentru arme de foc
Strategiile de sănătate publică care au contribuit la reducerea consumului de țigări în Statele Unite ar putea oferi un model pentru diminuarea atractivității și utilizării armelor de foc, în special a pistolului, conform unui nou studiu de la Annenberg Public Policy Center (APPC) al Universității Pennsylvania.
Eforturile de reducere a violenței armate s-au concentrat în principal pe intervenția cu persoanele considerate a fi în risc de a-și răni singure sau pe alții. Deși aceste abordări rămân importante, directorul de cercetare al APPC, Daniel Romer, susține că ele ar putea fi complementate de o strategie mai amplă de sănătate publică, care să vizeze reducerea cererii pentru arme ca produse de consum.
Studiul intitulat „Universal Strategies to End Appeal of Firearms in America” este pe cale de publicare în American Journal of Preventive Medicine.
Unul dintre motivele principale pentru deținerea unei arme de foc este protecția personală, arată studiul. Popularitatea pistolelor pentru autoapărare a influențat, de asemenea, jurisprudența Curții Supreme referitoare la Al Doilea Amendament. În cazul New York State Rifle & Pistol Association v. Bruen, instanța a descris pistoalele ca fiind „arma de autoapărare prin excelență” și a folosit acest argument pentru a justifica protejarea utilizării lor conform Al Doilea Amendament.
Romer susține că o abordare universală de sănătate publică ar putea contesta percepția conform căreia armele de foc sunt un mijloc sigur și eficient de protecție. Un aspect care ar putea fi vizat este modul în care armele sunt prezentate în filme și pe televiziune, adesea având o imagine pozitivă, ca instrumente eficiente pentru a înfrunta adversarii și a proteja familia.
„Aceste emisiuni fac să pară că este ușor să nimeriți țintele cu efecte care par lipsite de sânge”, scrie Romer. „Un tânăr care urmărește aceste reprezentări ar putea ajunge cu ușurință la impresia că pistoalele sunt o modalitate simplă și eficientă de a se proteja.”
Romer propune că campania de sănătate publică împotriva țigărilor ar putea constitui un model util. Această inițiativă a combinat educația despre consecințele negative ale fumatului cu măsuri de reducere a promovării și reprezentării țigărilor, inclusiv eliminarea plasării plătite a produselor din tutun în divertisment. Reprezentările fumatului în filmele populare au scăzut odată cu reducerea ratelor de fumat în populație.
Cercetările anterioare realizate de Annenberg Health and Risk Communication Institute au constatat că creșterea utilizării armelor de foc în filmele populare și în dramele de crimă de pe televizor corespunde cu o creștere a omuciderilor prin arme de foc, în special în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani. Creșterea utilizării armelor de foc în filmele populare din 2000 până în 2021 a avut, de asemenea, o corelație strânsă cu achizițiile de pistoale. Aceste descoperiri par să reflecte ceea ce a fost observat anterior în privința expunerii adolescenților la reprezentările filmate ale țigărilor, dar este necesară mai multă cercetare pentru a determina impactul cauzal al expunerii la arme în filme, așa cum s-a făcut pentru țigări.
Romer susține că strategii similare ar putea fi studiate pentru arme, inclusiv reducerea plasării produselor armelor și a reprezentărilor în divertisment, precum și educarea publicului cu privire la riscurile asociate cu deținerea armelor de foc. Mesajele ar putea sublinia, de asemenea, pericolele lăsării armelor nesigure în gospodărie.
„Abordarea de sănătate publică a țigărilor ca produs de consum a demonstrat cum diferitele forme de educație publică pot demonta afirmația că deținerea unei arme de foc merită riscurile asociate cu posesia pe scară largă”, afirmă Romer.
Romer adaugă că este necesară o cercetare suplimentară pentru a determina dacă astfel de strategii ar fi eficiente, „dar succesul abordării universale de sănătate publică în cazul țigărilor servește ca model pentru reducerea atractivității consumatorului față de arme.”
