Despărțirile conjugale pot influența vulnerabilitatea în vârstnicie pe termen lung
Despărțirile conjugale nu au doar efecte imediate, specifice momentului în care coabitarea se încheie.
Cercetările realizate de Universitatea din Granada au evidențiat faptul că aceste consecințe pot persista timp de decenii, devenind un factor semnificativ de vulnerabilitate pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, în special dacă trăiesc singuri și au puțin contact cu copiii lor sau suport social insuficient.
Studiul, publicat în International Journal of Sociology, a fost realizat de Juan López Doblas, profesor în Departamentul de Sociologie, și María del Pilar Díaz Conde, profesor în Departamentul de Psihologie Socială.
Aceasta este prima cercetare efectuată în Spania asupra persoanelor vârstnice separate sau divorțate, concentrându-se pe cei ale căror căsnicii s-au încheiat cu mulți ani în urmă și pe modul în care această experiență le-a modelat traiectoriile de viață și sursele de sprijin disponibile în prezent.
Studiul are o natură calitativă, bazându-se pe interviuri aprofundate, iar analiza sa aplică perspectivele de gen și ale cursului vieții pentru a înțelege cum deciziile și circumstanțele din trecut determină calitatea actuală a vieții. Autorii consideră că vulnerabilitatea observată provine din procese acumulate de-a lungul vieții, în care destrămarea căsniciei, relațiile familiale ulterioare și inegalitățile de gen joacă un rol cheie.
Rezultatele indică faptul că o proporție semnificativă a acestor persoane se confruntă cu deficiențe în sprijinul familial și au nevoi instrumentale nesatisfăcute. În cazul bărbaților, este frecvent ca relațiile cu fiii și fiicele să se slăbească sau chiar să se piardă în urma destrămării căsniciei, ceea ce reduce disponibilitatea de ajutor în situații de probleme de sănătate, dependență sau dificultăți în gestionarea vieții de zi cu zi.
„Ar putea fi spus că nu au reușit să facă distincția între rolurile lor de soți și tați, astfel încât ruptura maritală a dus, de asemenea, la absența lor din scena familială și la distanțarea de fiii și fiicele lor”, afirmă cercetătorii.
Femeile, în general, se confruntă cu o realitate diferită, deoarece ele au preluat de obicei responsabilitatea de a crește copiii și au menținut legăturile familiale de-a lungul anilor. Totuși, multe suferă din cauza consecințelor economice rezultate din faptul că au crescut singure copiii și din cariere mai precare, ceea ce le limitează accesul la suport profesional atunci când au nevoie de asistență sau îngrijire.
Cercetarea mai scoate în evidență nevoile emoționale semnificative ale vârstnicilor separați sau divorțați care trăiesc singuri și pe care nu le pot satisface. Multe dintre persoanele intervievate, în special bărbați, prezintă simptome de depresie și sunt adesea afectate de sentimente de singurătate. Aceste probleme tind să fie ascunse, fiind suportate în tăcere și cu resemnare.
„Există persoane care nu au pe nimeni căruia să îi poată destăinui o problemă sau pur și simplu cu care să vorbească, din cauza unor factori precum distanțarea de copii, eșecurile în relațiile romantice noi sau starea de izolare socială. Acest lucru îi face vulnerabili la sentimente de singurătate, tulburări mintale și, în cele din urmă, la gânduri sau comportamente suicidare”, explică López Doblas și Díaz Conde.
Studiul concluzionează că separările și divorțurile, indiferent de vârsta la care au loc, pot avea efecte persistente care devin cronice în timp și capătă o semnificație particulară în vârstnicie, când nevoia de asistență și îngrijire crește. Din acest motiv, cercetătorii consideră necesară o atenție socială și instituțională mai mare pentru acest grup și dezvoltarea de intervenții specifice care să ajute la îmbunătățirea calității vieții lor.
