Îngrijirea integrată este esențială pentru gestionarea pe termen lung a sindromului ovarian polichistic
Sindromul ovarian polichistic, recent redenumit sindromul ovarian poliencrin, este cea mai frecventă afecțiune hormonală și metabolică care afectează femeile de vârstă reproductivă, având un impact asupra până la 13% din această populație și contribuind la aproape 40% din cazurile de infertilitate la nivel global.
Această condiție se caracterizează printr-o combinație complexă de dezechilibru hormonal, rezistență la insulină, disfuncție metabolică și inflamație, ceea ce duce adesea la cicluri menstruale neregulate, creștere în greutate și un risc crescut de boli cardiovasculare și diabet.
Pe lângă efectele fizice, multe femei se confruntă și cu dureri cronice și o calitate redusă a vieții, chiar și atunci când diagnosticele tradiționale de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea, nu sunt prezente.
Sindromul ovarian polichistic este, în general, identificat mai devreme în viață, dar impactul său nu se termină odată cu anii reproductivi. Pe măsură ce femeile trec prin perimenopauză și menopauză, schimbările hormonale normale pot interacționa cu disfuncțiile legate de sindromul ovarian polichistic, făcând simptomele mai greu de distins și, în unele cazuri, mai severe.
Aceasta poate amplifica riscurile legate de sănătatea metabolică, durerea cronică și bunăstarea generală, deși femeile de mijloc și de vârstnici rămân subreprezentate în cercetările și studiile de tratament pentru sindromul ovarian polichistic.
În acest context, întrebările importante privind gestionarea sindromului ovarian polichistic pe parcursul întregii vieți rămân. În special, este necesară o atenție deosebită în etapele ulterioare ale vieții, unde riscurile cardiometabolice sunt amplificate și dovezile sunt limitate.
Pentru a aborda această lacună critică, cercetătorii de la Universitatea Florida Atlantic au realizat o revizuire de tip scoping care a sintetizat dovezile privind abordările non-farmacologice și non-chirurgicale pentru gestionarea sindromului ovarian polichistic la femeile adulte, inclusiv în perimenopauză și menopauză.
Revizuirea se concentrează pe modificările stilului de viață și terapiile complementare, precum și intervențiile care vizează durerile cronice și provocările legate de sănătatea mintală în timpul vârstei de mijloc și al îmbătrânirii reproductive. De asemenea, sunt examinate modul în care aceste simptome, împreună cu suferința psihologică, contribuie la reducerea calității vieții în această populație.
Cercetătorii au analizat peste 2.200 de articole științifice publicate între 2000 și 2024, restrângând domeniul la 29 de studii revizuite de colegi, care oferă cele mai puternice dovezi disponibile. Aceste studii au inclus studii clinice, studii de cohortă și recenzii care implică femei adulte cu sindrom ovarian polichistic în timpul perimenopauzei, menopauzei sau ambele.
Rezultatele, publicate în American Journal of Lifestyle Medicine, arată un model clar: intervențiile legate de stilul de viață – în special dieta și exercițiile fizice – sunt cele mai studiate și beneficiază cel mai mult. Exercițiul a fost singura intervenție asociată nu doar cu îmbunătățiri ale sănătății fizice, ci și cu rezultate mai bune în sănătatea mintală. Abordările dietetice au fost frecvent asociate cu îmbunătățiri ale sănătății metabolice, cum ar fi reglarea insulinei și compoziția corporală.
În contrast, terapiile complementare au fost studiate pe scară largă, dar au avut rezultate mult mai puțin concludente. Printre cele peste 15 categorii de suplimente – inclusiv vitamina D, omega-3, probiotice, remedii pe bază de plante și extracte vegetale – cercetările au arătat beneficii metabolice și hormonale potențiale, dar foarte puțin focus pe sănătatea mintală sau durerea cronică. De fapt, doar două studii au abordat durerea cronică, iar ambele s-au bazat pe suplimente dietetice, mai degrabă decât pe strategii structurate de gestionare a durerii.
„Constatările noastre subliniază un dezechilibru major în baza de dovezi: în timp ce dieta, exercițiile fizice și suplimentele sunt frecvent explorate pentru rezultatele metabolice, probleme cheie precum durerea cronică și sănătatea mintală – ambele critice pentru calitatea vieții în sindromul ovarian polichistic – sunt în mare parte ignorate”, a declarat Lea Sacca.
Se estimează că în Statele Unite, între 5 și 6 milioane de femei sunt afectate de această afecțiune, deși până la 70% dintre ele rămân nediagnosticate. Condiția este puternic legată de disfuncția metabolică, cu aproximativ 50% până la 70% dintre femei experimentând rezistență la insulină și având un risc de patru ori mai mare de a dezvolta diabet de tip 2. De asemenea, sindromul ovarian polichistic este asociat cu riscuri semnificativ mai mari de hipertensiune arterială, boli cardiovasculare și accidente vasculare cerebrale, chiar și independent de greutatea corporală.
Pe lângă sănătatea metabolică, sindromul ovarian polichistic are efecte fizice și psihologice largi. Până la 80% dintre femei sunt supraponderale sau obeze, iar până la 80% experimentează niveluri ridicate de androgeni care perturbă echilibrul hormonal. Femeile cu sindrom ovarian polichistic sunt de asemenea de trei ori mai predispuse să experimenteze depresie și de până la cinci ori mai predispuse să experimenteze anxietate, contribuind la o calitate a vieții redusă. Studiile pe termen lung arată aproape o creștere de 50% a riscului de mortalitate prematură, în mare parte determinată de bolile cardiometabolice.
„Trebuie să reformulăm sindromul ovarian polichistic ca pe o afecțiune pe tot parcursul vieții, care se extinde dincolo de anii reproductivi”, a afirmat Wilson. „Pe măsură ce femeile intră în perimenopauză și menopauză, riscurile cardiometabolice, de durere și psihologice pot persista sau se pot agrava. Asistentele sunt bine pregătite să recunoască aceste riscuri suprapuse, să ofere îngrijire holistică și să sprijine gestionarea pe termen lung în concordanță cu obiectivele pacientului.”
