Bacteriile orale pot indica vârsta biologică și riscurile pentru sănătate
Un simplu gargară orală ar putea fi cheia pentru a evalua cât de repede îmbătrânești, oferind o modalitate noninvazivă de a semnala riscuri timpurii de fragilitate, declin renal și boli potențial letale.
Conform unui studiu publicat în Nature Communications, microbiomul oral este asociat cu sănătatea sistemică și îmbătrânirea biologică, precum și cu riscul de boli cronice și mortalitate.
Conceptul de vârstă biologică, care depășește vârsta cronologică ca indicator al stării de sănătate sau al statutului funcțional, devine tot mai important. Marcatorii noninvazivi și fiabili ai vârstei biologice sunt esențiali pentru strategii preventive și pentru aprofundarea înțelegerii geriatriei.
Deși ceasul de îmbătrânire al intestinului este un biomarker consacrat, microbiomul oral rămâne relativ neexplorat. Totuși, probele orale pot fi colectate cu ușurință în cadrul screening-urilor de rutină, constituind o alternativă practică și scalabilă la probele microbiomului intestinal pentru studii la nivel de populație.
În cadrul acestui studiu, datele microbiomului oral au fost colectate din două cohorte ale National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) din SUA, având un total de 4.675 de participanți cu o vârstă medie de 49 de ani. Având în vedere dovezile existente care sugerează o scădere a fitness-ului fiziologic în jurul vârstei de 44 de ani, participanții au fost împărțiți în două grupuri: sub 45 de ani și peste 45 de ani.
Cercetătorii au constatat o scădere a bogăției microbiene, a uniformității și a diversității filogenetice odată cu înaintarea în vârstă. S-au concentrat apoi asupra a 64 de genera de bacterii specifice care au prezentat aceste schimbări.
Un model de învățare automată a fost utilizat pentru a genera o vârstă cronologică prezisă pe baza acestor modificări colective ale microbiotei, având o performanță predictivă moderată. Rezultatele au fost testate într-o a treia cohortă externă de aprox. 1.300 de participanți. Diferența dintre vârsta prezisă și vârsta cronologică a fost denumită scorul de Accelerare a Îmbătrânirii Microbiomului Oral (OMAA). S-a explorat corelația acestuia cu rezultatele clinice și funcționale legate de îmbătrânire.
Fiecare unitate de creștere a scorului OMAA a fost asociată cu un risc mai mare de aproximativ 5% de mortalitate prin orice cauză și fragilitate. Un scor mai mare a fost, de asemenea, corelat cu o funcție renală afectată.
Adăugarea scorului OMAA la factorii de risc convenționali a îmbunătățit puterea predictivă pentru riscul de cancer și atac de cord.
Impactul dietei asupra scorului a fost limitat. Medicamentele, în special clopidogrelul și alte medicamente cardiovasculare și antiplaquetare, au fost slab asociate cu îmbătrânirea crescută; aceste asociații sunt probabil influențate de starea de sănătate subiacente, mai degrabă decât de efectele microbiene directe. Aceste constatări sugerează că „scorul OMAA reflectă în principal un proces de îmbătrânire sistemică, intrinsec al gazdei.”
Schimbările în taxa bacteriană cheie odată cu îmbătrânirea și fragilitatea sugerează că microbiomul oral poate oferi un instrument convenabil și noninvaziv pentru evaluarea asociațiilor cu modificările legate de vârstă în morbiditate și riscul de mortalitate. Taxele importante implicate includ Rothia (corelată cu fragilitatea), Scardovia (posibil reflectând metabolismul carbohidraților modificat) și Filifactor (asociat cu inflamația parodontală).
Asociațiile observate cu îmbătrânirea și riscul de boli cronice au fost identificate chiar și după excluderea participanților cu boală parodontală, sugerând că aceste modele se extind dincolo de patologia orală evidentă. Totuși, această excludere poate limita generalizabilitatea și nu captează pe deplin căile inflamatorii legate de boala parodontală. Impactul lor general poate sugera o schimbare a microbiomului oral de la o stare sănătoasă către o dereglementare de grad scăzut odată cu înaintarea în vârstă.
Cercetările emergente susțin eficiența mai mare a acestor biomarkeri de îmbătrânire ca instrumente pronosticice decât ca instrumente precise de predicție a vârstei.
Această cercetare de amploare, riguroasă, s-a bazat pe două cohorte național reprezentative cu urmărire pe termen lung. Acest design a permis detectarea unor efecte mici, dar reproducibile, asupra unor puncte finale clinic relevante, mai degrabă decât asupra unor rezultate proxy.
Rezultatele au fost întărite prin validarea într-o cohortă externă, susținând generalizabilitatea acestora. În plus, studiul a utilizat un flux de lucru simplu, noninvaziv și relativ ieftin, care este mai puțin exigent din punct de vedere tehnic decât multe alte abordări de biomarker.
Deși se bazează în continuare pe secvențierea 16S rRNA în laborator și nu pe teste la punctul de îngrijire, această abordare susține utilizarea probelor de gargară orală pentru analiza microbiomului în medii cu resurse limitate.
Cu toate acestea, trebuie luate în considerare câteva limitări. Studiul s-a bazat pe metode taxonomice de rezoluție scăzută, fără cartografiere funcțională, limitând astfel interpretarea biologică.
A abordat exclusiv cohorte americane, ceea ce poate limita aplicabilitatea mai largă. Excluderea indivizilor cu boală parodontală poate introduce un bias de selecție și limitează capacitatea de a capta procesele inflamatorii relevante pentru îmbătrânire, restricționând astfel generalizabilitatea.
Scorul OMAA oferă un instrument scalabil, noninvaziv pentru identificarea indivizilor cu risc crescut de morbiditate și mortalitate legată de vârstă.
Studii longitudinale intervenționale suplimentare ar putea confirma aceste descoperiri și ar permite utilizarea generalizată a acestui instrument de screening pentru cercetarea îmbătrânirii și predicția riscurilor.
