Ce ne poate învăța yoga despre depășirea obstacolelor din viață
Un articol despre depășirea obstacolelor din viață, în care practica asanelor ne ajută să ne descoperim Sinele și dharma.
Pe măsură ce practicăm asanele (posturile de yoga) cu atenție, nu doar ne simțim mai bine, ci devenim și mai capabili să simțim. Altfel spus, devenim mai sensibili la tot ce ține de viața noastră. Pe măsură ce sensibilitatea noastră se adâncește și se extinde, începem să practicăm asanele într-un mod care ne apropie de yoga în sens larg, adică descoperirea Sinelui nostru și a dharmei noastre (scopul nostru adevărat) și depășirea obstacolelor care ne încetinesc acest drum.
În Yoga Sutra, Patanjali explică cele cinci kleshe (obstacole) principale de pe calea yogică: avidya (ignoranța), asmita (ego-ul), raga (atașamentul față de plăcere), dvesha (aversiunea față de durere) și abhinivesha (frica de moarte). Deși există multe metode yogice pentru a face față kleshelor, practica asanelor, atât posturile pe care le explorăm, cât și modul în care lucrăm în ele, poate fi una dintre cele mai puternice unelte ale yogii pentru a ne ajuta să depășim aceste afecțiuni.
Pentru toate aceste obstacole, hatha yoga oferă un remediu puternic: extensiile spatelui (backbends). Să analizăm, așadar, modul în care extensiile spatelui, și în special una dintre cele mai comune, Urdhva Mukha Svanasana (Poziția câinelui cu fața în sus), ne pot ajuta să înfruntăm kleshele și să le depășim.
Depășirea obstacolelor din viață cu ajutorul kleshelor
Cum putem lucra asupra kleshelor în timpul practicii extensiilor spatelui?
1. Ignoranța (Avidya)
În poemul epic Savitri, înțeleptul indian Sri Aurobindo scrie: „Acolo unde există ignoranță, trebuie să existe și suferință.” Patanjali spune că avidya, ignoranța, este tatăl tuturor kleshelor, așa că vom începe de aici.
Deoarece extensiile spatelui cer o concentrare atât de mare, ele sunt instrumente extrem de eficiente pentru depășirea ignoranței. Într-o asană, orice parte a corpului în care atenția nu este prezentă atunci când ar trebui să fie poate fi considerată ignorantă. Iar orice parte ignorantă a corpului împiedică libera circulație a energiei și provoacă stagnare. Sarcina noastră este, așadar, să aducem atenția în zonele ignorante, înlocuind avidya (ignoranța) cu vidya (cunoașterea).
Dintre asane, extensiile spatelui sunt deosebit de utile în acest proces, deoarece cer o concentrare puternică și deschid pieptul și centrul inimii. Există multe manifestări ale ignoranței corporale care apar în mod regulat în posturile de extensie făcute în decubit ventral. Cea mai frecventă greșeală este să faci aceste posturi cu omoplații ridicați aproape de urechi. Un alt loc comun al ignoranței, în special în Urdhva Mukha Svanasana, este gâtul. Dacă nu ești atent la gât în timp ce faci această poziție, îți comprimi vertebrele cervicale și demonstrezi încă o dată că „acolo unde există ignoranță, trebuie să existe și suferință.”
Avidya din corpul fizic se manifestă și în minte, care ajunge să nu mai poată fi atentă sau să rețină și să reamintească informații. Dacă vrem să risipim ignoranța, trebuie să cultivăm capacitatea de a ne concentra atenția, precum și capacitatea de a ne liniști mintea. Într-adevăr, un creier nefocalizat nu poate fi calm. Astfel, capacitatea de a te concentra este o premisă a învățării modului în care poți liniști creierul.
2. Îmblânzirea ego-ului (Asmita)
Pe măsură ce practicăm și descoperim părțile ignorante ale corpului, o conștientizare mai rafinată ne arată că aceste părți sunt sacrificate pentru a satisface ego-ul. Dorința ego-ului de a se gratifica ne face să nu mai ținem cont de măsură. Ne aruncăm în poziții doar ca să părem că facem posturi. Când forțăm coloana lombară în Urdhva Mukha Svanasana pentru a obține o extensie care pare mai profundă, în loc să întărim treptat ridicarea din zona abdomenului, și aceasta este tot ego.
Ego-ul nu se preocupă de echilibru sau de integritate, deoarece este mai interesat de performanță și de a ajunge cât mai departe, cât mai repede. Ego-ul este competitiv, dar se hrănește atât din realizări, cât și din autocompătimire. Fie că ego-ul spune „Sunt cel mai bun” sau „Sunt cel mai slab”, rezultatul este același: totul se învârte în jurul „eu”.
Extensiile spatelui ne ajută și să depășim obstacolul asmita, ego-ul, pentru că deschid centrul inimii, sediul conexiunii noastre cu Sinele nostru superior. Asmita este identificarea greșită a micului sine individual cu Sinele universal, suprem. Ego-ul crede că știe totul și consideră că universul se învârte în jurul lui. Pe măsură ce ego-ul crește, conștiința se îndepărtează de inimă și se mută în creier. Cu timpul, legătura dintre minte și inimă, dintre sinele mic și Sinele mare, se pierde. Extensiile spatelui ne ajută să revenim la această legătură.
Ego-ul blochează și progresul nostru în asană, pentru că presupune că avem cunoștințe acolo unde suntem ignoranți. Când ne umflăm pieptul pentru a părea puternici, negând chiar slăbiciunea din zona centrală a corpului, asta este ego. Ego-ul ne face să credem că am atins un anumit nivel de practică, deși de fapt nu l-am atins. Ne încurajează să practicăm pentru slava și mândria personală, nu pentru descoperirea sinelui spiritual.
A lucra asupra ego-ului înseamnă a înfrunta sinele umbră. Sinele umbră este partea din noi care nu vrea să meargă spre lumină. Este partea pe care o ascundem ca să părem buni. Nu vrem să o privim, pentru că ea contrazice imaginea noastră despre noi înșine și nu este în acord cu conștiința noastră. Totuși, dacă nu suntem dispuși să descoperim și să lucrăm asupra umbrei noastre, atât în asane, cât și în viață, dacă nu observăm impulsul ego-ului de a reprima părțile noastre mai întunecate, nu progresăm cu adevărat pe drumul nostru.
Extensiile spatelui nu ne ajută doar să descoperim umbra, ci și creează spațiu pentru deschiderea chakrei inimii. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, renunțăm la punctele de vedere egoiste și vedem temeiul gândurilor altora, chiar și atunci când acestea se opun celor noastre. Nu este aceasta baza pentru crearea păcii mondiale, un yogin pe rând?
3. Depășirea atașamentului
În practica asanelor, ca și în restul vieții, suntem atașați de plăcere (raga) și ne displace durerea (dvesha). Totuși, adevăratul practicant de yoga înțelege că disconfortul temporar duce adesea la o plăcere mai stabilă și mai durabilă. De fapt, aversiunea și atașamentul nostru provin adesea din confuzie. Privind doar efectele imediate ale acțiunilor, etichetăm greșit drept plăcut ceea ce ne face bine în acest moment, chiar dacă, în realitate, efectul său real pe termen lung va fi dureros.
În practica Urdhva Mukha Svanasana, de exemplu, relaxarea umerilor și a brațelor poate părea plăcută pentru o clipă, dar acest atașament față de plăcere va duce, pe termen lung, la tensiune și compresie în zona gâtului și la prăbușirea pieptului. Pe de altă parte, apăsarea puternică cu brațele, contractarea tricepsului și folosirea mușchilor laterali ai pieptului pot fi inițial dureroase, este clar că necesită un efort considerabil, dar aceste acțiuni duc la eliberare în zona gâtului și la expansiune în zona pieptului.
Fii atent, pe parcursul întregii practici a Urdhva Mukha Svanasana, și de fapt în toate extensiile spatelui, să nu îndoi coloana doar într-un singur punct sau într-o singură zonă. La fel cum îndoirea repetată a unui clip de birou în același loc rupe în cele din urmă metalul, o asemenea îndoire bruscă a coloanei poate provoca compresie și leziuni. Zona lombară și gâtul sunt mai ales expuse acestei prăbușiri.
4. Trecerea peste obstacole prin extensie
Deschiderile pieptului și ale inimii, oferite de extensiile spatelui, contracarează și ultimele trei dintre cele cinci kleshe: raga, dvesha și abhinivesha. Raga, atașamentul față de plăcere, este o apucare zadarnică a efemerului: ne agățăm de ceea ce este doar trecător. Făcând asta, ne închidem pieptul și oprim centrul inimii. Dvesha, aversiunea față de durere, închide și ea ușa inimii. Când acoperim durerea, ne acoperim umbrele, acele părți din noi pe care le reprimăm pentru că nu îi plac ego-ului. Ca și în cazul ragei, aversiunea noastră nu se exprimă prin brațe deschise și largi, ci printr-o postură încordată și defensivă.
5. Abordarea fiecărei posturi ca și cum ar fi prima oară
Abhinivesha, frica de moarte, este tatăl tuturor fricilor, cauza primară a tuturor contracțiilor pieptului, a cocoșării coloanei și a retragerii în sinele nostru mic.
Pe măsură ce practicăm Urdhva Mukha Svanasana, cum putem lucra asupra ultimei kleshe, abhinivesha, frica de moarte? Abordând și practicând poziția ca și cum ar fi nouă de fiecare dată când intrăm în ea. Frica de moarte este frica de schimbare; doar acceptând schimbarea putem înlătura această teamă și putem crește. A face astăzi poziția așa cum am făcut-o ieri înseamnă a reproduce o poziție moartă. A face poziția în concordanță cu inspirația de astăzi dă naștere unei poziții vii.
Totuși, viața nouă nu există fără ca viața veche să moară; trebuie să renunțăm la realizările de ieri pentru a continua să creștem. De fiecare dată când practicăm asanele într-un mod nou, lucrăm la depășirea fricilor noastre personale față de moarte și renaștere, făcând un pas mai departe spre o viață mai adevărată și mai luminoasă.