Cercetarea arată cum stresul determină creierul să prioritizeze amintirile
Creierul este un mecanism care percepe, analizează, sortează, stochează și prioritizează amintirile noastre.
Cu toate acestea, nu toate experiențele și percepțiile sunt stocate în aceeași manieră, iar nu totul este reținut la fel de bine, mai ales când suntem sub presiune sau stres emoțional. Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitat Oberta de Catalunya (UOC) a descoperit că emoțiile negative ajută la consolidarea informațiilor centrale, a detaliilor și a aspectelor cheie ale experiențelor, dar diminuează amintirea contextului și a mediului înconjurător.
„Am descoperit că, atunci când experimentăm o emoție negativă intensă, creierul nu se concentrează doar pe aspectul care generează cea mai mare reacție emoțională, ci prioritizează strategic ceea ce este cel mai relevant pentru obiectivul imediat al persoanei”, a declarat Álvaro Pastor, unul dintre autorii studiului.
Studiul a utilizat o simulare virtuală a unui aeroport, în care participanții au preluat diferite roluri ca angajați la două porți de îmbarcare. Aceștia au fost rugați să găsească și să identifice pasageri specifici din mulțime, verificând atât numele, cât și fețele acestora. Unii participanți au realizat această sarcină sub stres ridicat pentru o perioadă îndelungată, în timp ce alții au lucrat într-o stare emoțională neutră.
Conform lui Bourdin-Kreitz, „participanții care se aflau într-o stare emoțională negativă intensă și-au amintit atât numele, cât și fețele pasagerilor mai precis și pentru o perioadă mai lungă. Cu toate acestea, detaliul privind locația exactă unde fiecare pasager fusese găsit nu era esențial pentru misiune, astfel că acest detaliu nu a fost stocat în memorie.”
Experții afirmă că activitatea creierului este unul dintre cele mai consumatoare de energie procese din corpul nostru. Atunci când trăiește o emoție puternică, nu își poate permite să rețină totul în mod egal. În această situație, creierul realizează o prioritizare dinamică a memoriei, canalizându-și resursele către crearea unei amintiri specifice.
Așadar, creierul nu îmbunătățește și nu suprimă amintirea în ansamblu. În schimb, el ajustează procesele asociative pe care le experimentăm ca amintiri. „Unele procese asociative funcționează prin conectarea elementelor separate, cum ar fi o față și un loc. Altele combină diferite elemente într-o unitate unică, uneori incluzând și componente care, în mod normal, ar rămâne separate, cum ar fi o față și un nume. Când suntem sub stres intens, creierul tinde să favorizeze acest din urmă tip”, a subliniat Pastor.
Bourdin-Kreitz a subliniat că această prioritizare a anumitor amintiri în situații emoționale negative nu este un cost, ci o adaptare utilă. „Când ne confruntăm cu o situație extrem de stresantă, este normal să nu ne amintim anumite detalii ale contextului. Acest lucru nu înseamnă că amintirea este falsă sau nesigură; reflectă pur și simplu modul în care funcționează creierul sub presiune.”
Cercetătorii consideră că atât realitatea virtuală, cât și tehnologia imersivă pot genera emoții într-un mod susținut și multimodal. Această capacitate poate fi utilizată în scopuri care depășesc cercetarea de bază în domeniul memoriei. „Descoperirile noastre transmit un mesaj clar și liniștitor: uitarea anumitor detalii după o experiență traumatică sau stresantă nu înseamnă că acele amintiri sunt eronate sau fabricate”, a explicat Bourdin-Kreitz.
Astfel, înțelegerea modului în care funcționează memoria episodică, obținută prin acest studiu, ar putea fi deosebit de utilă în diverse domenii, cum ar fi educația, sistemul judiciar, sănătatea sau intervențiile în situații de urgență.
În domeniul educației, de exemplu, ar putea fi folosită pentru a crea medii de învățare care să încurajeze implicarea emoțională pozitivă, mai degrabă decât anxietatea ridicată. În contexte judiciare, ar putea ajuta la evitarea provocării victimelor care nu își pot aminti anumite evenimente. În domeniul sănătății, ar putea permite recrearea unor evenimente traumatice sau situații care declanșează fobii sau anxietate socială într-un mod controlat, care nu ar putea fi realizat în viața reală. De asemenea, ar putea fi utilizată pentru a examina cum diferitele stări emoționale influențează luarea deciziilor, atenția și performanța motorie.
„În general, poate ajuta la înțelegerea și îmbunătățirea sistemelor în care greșelile făcute sub presiune pot avea consecințe grave, cum ar fi în domeniile aviației, sănătății sau managementului infrastructurilor critice”, a spus Bourdin-Kreitz.
„Deși cunoștințe valoroase au fost obținute folosind metoda tradițională, această nouă abordare dezvăluie interacțiunea dintre emoții și memorie în condiții de viață reale, ajutând la aplicarea rezultatelor la nevoile din lumea reală într-un mod care, adesea, nu este posibil prin metoda tradițională”, au concluzionat experții în legătură cu utilizarea acestor noi tehnologii.
