De ce diabetul este atât de ridicat în sudul Europei, în ciuda unei alimentații sănătoase
Un nou studiu european analizează intersecția dintre climă, obiceiurile alimentare și diabet, punând în discuție factorii care influențează sănătatea populației.
Un studiu recent, publicat în revista Sustainability, a comparat aprovizionarea alimentară regională, prevalența diabetului și tendințele de temperatură din Europa, cu un accent special pe bucătăria italiană. Cercetarea a fost realizată de echipe de la Universitatea Chieti-Pescara, Consiliul Național de Cercetare din Italia, Vrije Universiteit Amsterdam din Olanda și Spitalul San Giovanni Addolorata din Roma, Italia.
Schimbările climatice au fost recunoscute ca un factor esențial în determinarea sănătății. Sistemul alimentar contribuie semnificativ, generând între 21% și 37% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. O tranziție către o dietă mai sustenabilă ar putea reduce emisiile non-dioxid de carbon cu până la 40% în Europa. Obiceiurile alimentare joacă un rol major în acest context, influențând rezultatele bolilor cronice și amprenta de mediu a sistemelor alimentare. Studiul a inclus, de asemenea, bucătăria italiană, recunoscută de UNESCO ca patrimoniu cultural imaterial în decembrie 2025.
Cercetătorii au realizat o comparație ecologică între clima regională, aprovizionarea alimentară și datele despre diabet. Ei au folosit setul de date ECMWF Reanalysis 5th Generation (ERA5) pentru a analiza temperaturile din cele patru regiuni europene (Nord, Sud, Est și Vest). Datele despre temperatura aerului la o înălțime de doi metri deasupra suprafeței au fost folosite pentru a calcula o medie anuală ponderată pentru fiecare regiune între 2014 și 2024.
Datele despre temperaturile din Italia au fost obținute de la Institutul Național de Statistică din Italia (ISTAT) pentru analiza climatică a țării. Datele din baza de date statistică a Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite au fost utilizate pentru a analiza modificările în disponibilitatea alimentelor în 62 de țări din cele patru regiuni între 2010 și 2023. Alimentele au fost clasificate în diverse categorii pentru a compara proporția energiei dietetice disponibile în fiecare regiune cu recomandările dietei Planetary Health Diet (PHD). Aceste estimări reflectă aprovizionarea alimentară națională, nu consumul individual efectiv.
Categoriile analizate au inclus rădăcini și tuberculi, cereale integrale, fructe, legume, nuci, lapte și unt, leguminoase, pește și fructe de mare, carne, carne de pasăre, ouă, zahăr și îndulcitori, ulei de palmier și nucă de cocos, precum și uleiuri vegetale nesaturate. Cercetătorii au calculat cât de mult diferă compoziția energiei dietetice din fiecare regiune de la țintele PHD, pe baza proporțiilor de calorii disponibile, mai degrabă decât a ofertei totale de energie. Datele despre prevalența diabetului au fost obținute din Federația Internațională de Diabet pentru Europa (2011 și 2024) și din ISTAT pentru Italia (începând cu 1980).
Cercetătorii au observat o creștere generală a temperaturilor medii anuale în Europa, în special în sudul Europei, în timp ce Europa de Nord a înregistrat o tendință marginal negativă. Temperaturile din Europa de Est și de Nord au fost, în medie, mai scăzute, deși acest lucru nu exclude valurile de căldură dăunătoare. Încălzirea mai accentuată a sudului Europei ar putea crește riscurile legate de căldură pentru persoanele cu diabet; dovezile referitoare la hipoglicemie se leagă în principal de rezultatele pe termen scurt în diabetul de tip 1.
În cele patru regiuni europene, ponderea medie neponderată a energiei dietetice disponibile din nuci și leguminoase a fost de 1,3% și, respectiv, 0,8%, comparativ cu 11,5% cât este recomandat pentru ambele. În comparație, ponderea din lapte și unt (14,3%) și carne (10,8%) a fost mai mare decât nivelurile recomandate de 6,1% și 1,9%, respectiv. De asemenea, zahărul și îndulcitorii au depășit țintele PHD, reprezentând 12% din energia dietetică disponibilă comparativ cu 4,8% recomandate. Ponderea atribuită cerealelor se aliniază cu recomandările PHD, însă datele nu au distins între cereale integrale și cereale rafinate. În Europa de Est, cerealele integrale (34,5%) și zahărul și îndulcitorii (12,8%) au reprezentat cea mai mare parte a energiei dietetice.
În schimb, leguminoasele și nucile au reprezentat o pondere mică din energia dietetică disponibilă. În Europa de Nord, cerealele integrale (29,9%) și laptele și untul (15,6%) au fost principalele componente ale aprovizionării energetice. Sudul Europei a avut cea mai mare pondere a energiei dietetice din uleiuri vegetale nesaturate (17,4%), depășind recomandarea de 14,8%. Alimentele de origine animală au fost predominante în Europa de Vest și de Nord, în special lapte, unt și carne.
Din cele patru regiuni, compoziția energiei dietetice din sudul Europei a fost cea mai apropiată de recomandările PHD, în timp ce Europa de Vest a fost cea mai departe de acestea. Prevalența diabetului în rândul adulților cu vârste între 20 și 79 de ani a crescut în trei din cele patru regiuni. Între 2011 și 2024, prevalența a crescut de la 6,4% la 9,3% în sudul Europei, de la 5,3% la 6,5% în Europa de Vest și de la 4,7% la 6,2% în Europa de Nord.
Estimația prevalenței în Europa de Est, care era cea mai ridicată în 2011 la 7,3%, a scăzut la aproximativ 6% în 2024, deși limitările raportării ar fi putut afecta aceste cifre. În Italia, temperaturile medii și prevalența diabetului au crescut în timp. Corelația dintre cele 11 observații anuale a fost moderată (r = 0,6) și nu stabilește un link cauzal. Ponderea energiei dietetice disponibile din alimente de origine animală a depășit recomandările PHD. Compoziția aprovizionării alimentare din Italia a fost mai apropiată de recomandările PHD decât media europeană.
Concluziile studiului arată că Europa de Vest și Sud au înregistrat cele mai ridicate temperaturi medii și cele mai puternice tendințe de încălzire, în timp ce Europa de Est și de Nord au rămas mai reci. Prevalența diabetului și tendințele de temperatură nu au evoluat în mod constant împreună: Europa de Est a înregistrat o prevalență estimată în scădere, dar o tendință de încălzire, în timp ce Europa de Nord a arătat o prevalență în creștere, dar o tendință marginal negativă a temperaturilor.
Deși compoziția aprovizionării alimentare din sudul Europei a fost cea mai apropiată de recomandările PHD, această regiune a înregistrat cea mai rapidă creștere a prevalenței diabetului. Italia a avut temperaturi mai scăzute, o prevalență a diabetului mai redusă și o deviație ușor mai mică de la PHD decât sudul Europei. Analiza regională nu a ajustat pentru factori precum îmbătrânirea, obezitatea, activitatea fizică sau accesul la îngrijirea sănătă
