Delirul postoperator constituie cel mai important predictor al declinului cognitiv
Cercetătorii au descoperit că delirul postoperator este puternic asociat cu declinul cognitiv pe termen lung, iar acest efect nu a fost explicat prin spitalizări repetate, subliniind impactul pe termen lung al delirului asupra sănătății creierului.
Un nou studiu a arătat că dezvoltarea delirului postoperator rămâne cel mai puternic predictor al declinului cognitiv pe termen lung. O echipă de cercetători de la Mass General Brigham, Hebrew SeniorLife și Universitatea Brown a urmărit pacienți vârstnici după intervenții chirurgicale pentru a determina dacă îmbolnăvirea și fragilitatea ar putea explica parțial efectul delirului asupra declinului cognitiv. Aceștia au constatat că, deși spitalizările repetate și șederile în unități de terapie intensivă sau de reabilitare post-acute erau asociate cu declinul cognitiv pe termen lung, ele nu au ajutat la explicarea efectului delirului asupra sănătății cerebrale pe termen lung.
„Am observat că delirul era asociat cu un declin cognitiv la o rată mai rapidă decât ne-am așteptat în cazul unei deficiențe cognitive ușoare și că efectul nu a fost mediat prin spitalizări”, a declarat Tammy T. Hshieh, MD MPH, primul autor, geriatru, Divizia de Îmbătrânire, Departamentul de Medicină al Mass General Brigham. „Acest lucru a fost surprinzător, deoarece am crezut că spitalizările ar explica cel puțin o parte din efectul delirului asupra declinului cognitiv pe termen lung. Este necesar să se efectueze studii viitoare pentru a înțelege mai bine conexiunile importante dintre delir și sănătatea creierului pe termen lung.”
Delirul este cea mai frecventă complicație postoperatorie în rândul vârstnicilor și este asociat cu rezultate negative, inclusiv declin funcțional, declin cognitiv pe termen lung și apariția demenței. Aceasta poate duce la o serie de spitalizări repetate, inclusiv posibile șederi în unități de terapie intensivă (ICU), unități de îngrijire post-acute (PAC) sau ambele.
Studiul actual a analizat date din cohorta SAGES, care a urmărit 560 de adulți cu vârsta de 70 de ani și peste, evaluându-le cogniția la fiecare șase luni timp de 36 de luni, apoi anual, timp de până la șase ani. Folosind un set detaliat de teste cognitive compus din 11 teste diferite, cercetătorii au constatat că schimbările cognitive după intervenția chirurgicală sunt complexe și că delirul influențează cogniția timp de până la cinci ani după apariția sa. Fiecare spitalizare repetată a fost asociată cu declin cognitiv în urma testelor cognitive, iar delirul a fost corelat cu un declin cognitiv mai accentuat pe an. Spitalizările repetate erau mai frecvente în rândul pacienților care au dezvoltat delir.
„Descoperirile noastre se bazează pe lucrările anterioare ale echipei SAGES”, a afirmat Zachary J. Kunicki, PhD, MS, MPH, co-autor, Profesor Asistent la Warren Alpert Medical School of Brown University, „aratând că persoanele care dezvoltă delir postoperator au un declin mai rapid decât cele care nu dezvoltă și că acest declin mai rapid nu poate fi explicat prin spitalizările din perioada de urmărire, ceea ce subliniază necesitatea crucială de a înțelege și preveni delirul la vârstnici.”
Contrar așteptărilor cercetătorilor, spitalizările repetate nu au modificat semnificativ impactul delirului asupra declinului cognitiv pe termen lung. Autorii subliniază că este necesară o cercetare suplimentară pentru a înțelege mecanismele care explică de ce delirul este asociat cu declinul cognitiv pe termen lung.
„Am anticipat că cel puțin o parte din efectul delirului asupra cogniției pe termen lung ar fi datorat spitalizărilor care reflectau condiții medicale grave”, a declarat Sharon K. Inouye, MD, MPH, autor senior, Profesor Harvard și Director, Aging Brain Center, Hinda și Arthur Marcus Institute for Aging Research la Hebrew Senior Life. „Cu toate acestea, am fost surprinși să aflăm că spitalizările nu au explicat efectele delirului asupra declinului cognitiv ulterior.”
