Pierdere parentală dublează riscul de tulburări mintale la copii

Pierdere parentală dublează riscul de tulburări mintale la copii

Un studiu extins realizat de Universitatea Curtin a relevat că copiii care suferă o pierdere parentală au de două ori mai multe șanse de a dezvolta o tulburare mintală, comparativ cu cei care locuiesc cu ambii părinți.

În cadrul cercetării, s-au analizat date din familii din Australia și s-a constatat că 21,4% dintre copiii care au experimentat o pierdere parentală aveau o tulburare mintală diagnosticabilă, precum anxietatea, depresia sau ADHD, în comparație cu 10,8% dintre copiii care nu au suferit o astfel de pierdere.

Studiul a definit pierderea parentală ca fiind decesul unui părinte, separarea parentală sau arestarea unui părinte.

Conform rezultatelor, până la vârsta de 17 ani:

• 31,8% dintre copii au experimentat separarea parentală;
• 2,5% au suferit decesul unui părinte biologic;
• 0,3% aveau un părinte în custodie;
• 37,8% nu locuiau cu ambii părinți biologici.

Profesorul Lauren Breen de la Școala de Sănătate Publică a Universității Curtin a subliniat amploarea problemei și necesitatea unor măsuri de sprijin mai bune.

„Pierderea parentală este mai comună decât mulți își imaginează și are un impact clar și măsurabil asupra sănătății mintale a copiilor”, a declarat profesorul Breen.

Studiul s-a bazat pe datele unei anchete naționale ce a inclus peste 6300 de gospodării australiene cu copii cu vârste între 4 și 17 ani, fiind prima cercetare care oferă estimări la nivel de populație privind diferitele tipuri de pierdere parentală și impactul acestora asupra sănătății mintale în Australia.

Profesorul Breen a adăugat că toate formele de pierdere parentală sunt asociate cu o sănătate mintală precară, însă pierderea unui părinte prin deces are cel mai puternic impact.

„Copiii care au pierdut un părinte prin deces aveau cele mai mari rate de tulburări mintale comparativ cu orice alt grup, la 28,8%”, a explicat profesorul Breen.

„Pentru copiii mai mici, în special, efectele pot fi extrem de severe. Acest studiu întărește dovezile de lungă durată că doliu parental este una dintre cele mai stresante experiențe din copilărie și este asociat cu un risc mai mare de probleme de sănătate mintală.”

Organizația non-profit Lionheart Camp for Kids susține copiii și familiile care se confruntă cu doliu. CEO-ul și fondatorul acesteia, Shelley Skinner, a afirmat că pierderea unui părinte amplifică problemele deja existente cu care se confruntă copiii.

„Niciodată nu a fost mai complex să navighezi în lumea exterioară ca copil sau adolescent; atunci când complexitățile și tragediile lumii exterioare se ciocnesc de lumea interioară, copiii devin vulnerabili la sentimente de anxietate, comportamente riscante și probleme de sănătate mintală și fizică”, a spus Skinner.

„Mulți copii care experimentează decesul unui membru de familie vor crește pentru a avea vieți fericite și sănătoase, normale și productive. Totuși, fiecare membru al familiei are nevoie de ajutor adaptat pe măsură ce sprijină un copil în doliu.”

În funcție de tipul de pierdere parentală, studiul a constatat că proporția copiilor cu o tulburare mintală era:

• Părintele a decedat: 28,8% (comparativ cu 13,7% dintre copiii care nu au experimentat decesul parental);
• Părintele în custodie: 21,9% (comparativ cu 13,9% dintre copiii fără un părinte în custodie);
• Părinții separați: 20,2% (comparativ cu 11,9% dintre copiii ale căror părinți nu s-au separat);
• Nu locuiesc cu ambii părinți biologici (în general): 21,3% (comparativ cu 10,8% dintre copiii care locuiesc cu ambii părinți).

În ciuda acestor date, profesorul Breen a menționat că multe familii se confruntă cu dificultăți în accesarea unui sprijin adecvat.

„Copiii în doliu și familiile lor se confruntă adesea cu bariere precum liste de așteptare lungi, costuri ridicate și neștiind unde să caute ajutor”, a spus profesorul Breen.

„Constatările noastre subliniază necesitatea unei identificări și sprijin mai bun pentru copiii care experimentează pierderi parentale, inclusiv asigurarea unor servicii de sănătate mintală accesibile și bazate pe dovezi și îmbunătățirea modului în care sistemele răspund la doliu.”

„Înțelegerea cât de comună este pierderea parentală este primul pas, acum trebuie să ne asigurăm că copiii care trec prin aceste experiențe sunt recunoscuți devreme și conectați la sprijinul de care au nevoie, cum ar fi terapiile psihologice, programele de sprijin familial și căile de referire mai bune.”