Expunerea la GLP-1 în timpul sarcinii nu este asociată semnificativ cu riscul defectelor congenitale
O analiză extinsă oferă o asigurare prudentă după expunerea accidentală la GLP-1 în timpul sarcinii, dar riscurile nerezolvate și datele cu certitudine scăzută indică faptul că utilizarea de rutină nu poate fi considerată sigură.
Recent, un grup de cercetători a evaluat, într-un studiu publicat în revista Scientific Reports, dacă expunerea maternă la agonștii receptorilor GLP-1 în perioada periconcepțională sau în timpul sarcinii este asociată cu malformații congenitale sau alte rezultate adverse ale sarcinii.
Pe măsură ce utilizarea medicamentelor pentru pierderea în greutate și diabet crește la nivel global, tot mai multe femei aflate în perioada reproductivă rămân însărcinate în timp ce primesc aceste tratamente, adesea fără a-și da seama. Agoniștii receptorilor GLP-1 sunt utilizați din ce în ce mai mult pentru tratarea diabetului de tip 2 și obezității.
Pierderea în greutate și îmbunătățirea controlului metabolic în timpul tratamentului pot restabili funcția ovulatorie, în special la femeile cu disfuncții reproductive legate de obezitate, crescând probabilitatea sarcinilor neplanificate. Totuși, deși utilizarea acestor medicamente este în expansiune, este încă dificil pentru profesioniștii din domeniul sănătății să ofere pacienților sfaturi fiabile cu privire la utilizarea acestora în timpul sarcinii, deoarece dovezile privind siguranța umană rămân limitate.
Cercetătorii au realizat o revizuire sistematică și o meta-analiză conform orientărilor PRISMA 2020, iar protocolul studiului a fost înregistrat în PROSPERO înainte de colectarea datelor. Căutarea electronică a inclus numeroase baze de date precum PubMed, MEDLINE, Embase, Web of Science și Reprotox, acoperind perioada de la începerea bazelor de date până în ianuarie 2026. De asemenea, au fost examinate referințele studiilor eligibile și recenziilor relevante pentru a identifica alte publicații potențial relevante.
Studiile eligibile au fost studii de cohortă sau studii de caz-control care au evaluat expunerea maternă la agonștii receptorilor GLP-1 din 90 de zile înainte de concepție până la sfârșitul sarcinii și au inclus un grup de comparator neexpus corespunzător. Studiile de revizuire, editoriale, studii pe animale și studii bazate exclusiv pe rapoarte spontane de farmacovigilență au fost excluse din analiză. Riscul de bias a fost evaluat folosind instrumentul ROBINS-I, iar calitatea metodologică a fost evaluată folosind Scala Newcastle-Ottawa. Sistemul GRADE a fost aplicat pentru a evalua certitudinea dovezilor pentru fiecare rezultat.
În total, șapte studii de cohortă, care au inclus peste 40.000 de sarcini expuse la agonștii receptorilor GLP-1, au îndeplinit criteriile pentru evaluarea cantitativă. Timpul expunerii a variat între studii: două au analizat orice expunere în timpul sarcinii, în timp ce celelalte cinci s-au concentrat pe expunerea din primul trimestru. Cele mai frecvent raportate medicamente au fost semaglutidă și liraglutidă, urmate de exenatidă și dulaglutidă. Tirzepatidă a fost raportată doar într-un singur studiu, iar analiza separată a medicamentelor individuale nu a fost posibilă.
Aprecierea calității a indicat că majoritatea studiilor au avut o calitate metodologică moderată până la înaltă. Studiile care raportau analize ajustate aveau un risc de bias scăzut spre moderat, în timp ce cele care raportau doar estimări brute aveau un risc serios de bias, în principal din cauza confuziei. În general, certitudinea dovezilor pentru rezultatele evaluate a fost calificată drept scăzută sau foarte scăzută din cauza limitărilor studiilor și estimărilor imprecise.
Analiza malformațiilor congenitale a inclus șapte studii cu 42.282 de sarcini expuse și 723.892 de sarcini de comparator. Expunerea maternă la agonștii receptorilor GLP-1 în timpul sarcinii nu a fost asociată cu o creștere statistic semnificativă a riscului de dizabilități congenitale, cu un raport de șanse (OR) de 1,11 și un interval de încredere (CI) de 95% între 0,82-1,51.
Cinci studii, care au implicat 825 de sarcini expuse și 592.714 sarcini de comparator, au evaluat expunerea din primul trimestru și malformațiile congenitale majore. Această analiză nu a găsit, de asemenea, o creștere statistic semnificativă a riscului (OR 1,39; 95% CI, 0,73-2,65).
O analiză de sensibilitate care s-a concentrat doar pe patru studii care raportau estimări ajustate, incluzând 793 de sarcini expuse și 488.871 de sarcini de comparator, a produs rezultate similare (OR 1,40; 95% CI, 0,63-3,12).
Trei studii, care au cuprins 41.984 de sarcini expuse și 136.485 de sarcini de comparator, nu au găsit o asociere statistic semnificativă cu malformațiile congenitale cardiace (OR 0,92; 95% CI, 0,67-1,27).
În contrast, două studii, care au inclus 41.046 de sarcini expuse și 131.407 sarcini de comparator, au identificat o asociere statistic semnificativă cu malformațiile congenitale urinare (OR 1,24; 95% CI, 1,05-1,47), deși aceste rezultate s-au bazat exclusiv pe estimări neajustate. Rezultatul a fost determinat în mare parte de un cohort mare, iar niciunul dintre studii nu a raportat subtipuri specifice de malformații urinare, limitând interpretarea cauzală.
Nu au fost raportate alte rezultate adverse ale sarcinii care să atingă semnificația statistică, deși mai multe estimări au rămas imprecise. Trei studii cu un total de 366 de sarcini expuse și 873 de sarcini de comparator au constatat că estimarea nașterilor moarte nu a atins semnificația statistică (OR 2,17; 95% CI, 0,95-4,91). Totuși, estimarea punctului crescut și intervalul de încredere larg au însemnat că nu se putea exclude o creștere clinic semnificativă.
Două alte studii, care au implicat 206 sarcini expuse și 267 de sarcini de comparator, nu au arătat dovezi ale unei asocieri cu avortul spontan (OR 0,95; 95% CI, 0,42-2,16).
În plus, trei studii cu 295 de sarcini expuse și 100.239 de sarcini de comparator nu au găsit o creștere semnificativă a nașterilor mici pentru vârsta gestațională (OR 0,84; 95% CI 0,43-1,64).
Patru studii, care au inclus 41.225 de sarcini expuse și 232.786 de sarcini de comparator, nu au raportat de asemenea o creștere statistic semnificativă a nașterilor premature (OR 1,17; 95% CI, 0,79-1,72). Totuși, heterogenitatea considerabilă între studii a indicat o incertitudine semnificativă în această estimare. Revizuirea calitativă nu a găsit un model consistent, recurent sau biologic plauzibil de anomalii congenitale în cadrul rapo
