Noile medicamente psihedelice ar putea trata depresia fără efecte halucinogene
Cercetătorii de la UC Davis au dezvoltat o tehnică bazată pe lumină care transformă aminoacizii, moleculele care compun proteinele, în compuși ce se comportă similar cu psihedelicele în creier.
Aceste molecule nou create activează receptorii serotoninici 5-HT2A, care sunt asociați cu creșterea celulelor cerebrale și sunt considerați ținte promițătoare pentru tratarea unor afecțiuni precum depresia, PTSD și tulburările de consum de substanțe. Spre deosebire de psihedelicele tradiționale, compușii nu au produs comportamente halucinogene în testele pe animale.
Rezultatele au fost publicate în Journal of the American Chemical Society.
„Întrebarea pe care încercam să o răspundem a fost: ‘Există o nouă clasă de medicamente în acest domeniu care nu a fost descoperită?’”, a declarat Joseph Beckett. „Răspunsul a fost, în final, ‘Da.’”
Acest studiu ar putea conduce la o abordare mai eficientă și ecologică pentru descoperirea medicamentelor care vizează serotonina și care oferă unele dintre efectele terapeutice asociate psihedelicelor, fără a altera dramatic percepția.
„În chimia medicinală, este foarte obișnuit să se ia un schelet existent și să se facă modificări care să ajusteze puțin farmacologia într-un fel sau altul”, a spus Trey Brasher. „Dar, în special în domeniul psihedelicelor, scheletele complet noi sunt incredibil de rare. Iar aceasta este descoperirea unui nou schelet terapeutic.”
Crearea compușilor a fost realizată prin combinarea mai multor aminoacizi cu triptamină, un metabolit natural derivat din aminoacidul esențial triptofan. Echipa a expus moleculele rezultate la lumină ultravioletă, declanșând modificări chimice care au dus la producerea unor compuși complet noi cu aplicații medicale potențiale.
Folosind modelarea computerizată, cercetătorii au evaluat cât de puternic interacționează 100 dintre noii compuși cu receptorul serotoninic 5-HT2A din creier. Din acel grup, cinci compuși au fost selectați pentru teste de laborator mai detaliate. Nivelurile lor de activitate au variat între 61% și 93%. Cel mai puternic performer a acționat ca un agonist complet, ceea ce înseamnă că putea declanșa răspunsul biologic maxim posibil din sistemul receptorului 5-HT2A. Cercetătorii au denumit acest compus D5.
În experimentele pe șobolani, deoarece D5 a activat complet același receptor vizat de psihedelice, cercetătorii se așteptau să producă răspunsuri de tremurat al capului, un indicator utilizat pe scară largă al efectelor halucinogene. Acest lucru nu s-a întâmplat.
Chiar dacă D5 a activat puternic receptorul, șobolanii nu au prezentat comportamente psihedelice așa cum se așteptau cercetătorii. „Studiile de laborator și computaționale au arătat că acești compuși pot activa parțial sau complet căile de semnalizare serotoninice legate de plasticitatea cerebrală și halucinații, în timp ce experiențele pe șobolani au demonstrat o suprimare a răspunsurilor psihedelice în locul inducerii acestora”, au explicat Beckett și Brasher.
Echipa de cercetare intenționează acum să investigheze dacă alți receptori serotoninici ar putea reduce sau bloca efectele halucinogene produse de D5. „Am determinat că scheletul în sine are o gamă largă de activitate”, a spus Brasher. „Dar acum este vorba despre elucidarea acelei activități și înțelegerea de ce D5 și moleculele similare sunt non-halucinogene atunci când sunt agonisti compleți.”
