O evaluare a credințelor comune despre necesarul și beneficiile proteinelor în dietă
Un articol recent publicat în revista Critical Reviews in Food Science and Nutrition analizează concluziile unui workshop științific desfășurat în februarie 2025.
Paperul, semnat de peste 20 de cercetători internaționali în domeniul proteinelor, examinează critic 11 propoziții larg acceptate referitoare la necesarul și beneficiile proteinelor în dietă, concluzionând că, în unele cazuri, știința disponibilă nu este suficientă sau nu este robustă pentru a susține aceste afirmații.
Intitulat „Examining Widely Held Propositions on Human Dietary Protein Needs and Benefits”, articolul prezintă rezultatele workshopului care a avut ca scop explorarea credințelor actuale despre proteinele dietetice. Autorii specialiști au revizuit dovezile privind cantitatea de proteine, calitatea proteinelor, adecvarea aminoacizilor esențiali, digestibilitatea, sățietatea, îmbătrânirea, masa musculară, pierderea în greutate, crononutriția și leverage-ul proteinelor, evaluând forța dovezilor pentru fiecare propoziție pe o scală formală.
Deși știința proteinelor a avansat semnificativ, există în continuare o lipsă de date de calitate disponibile publicului. Importanța acestui workshop a fost de a aduna cei mai buni experți în domeniul proteinelor pentru a clarifica ceea ce știm, a identifica ce mai trebuie să învățăm și a încuraja o discuție bazată pe dovezi despre proteinele dietetice și sănătatea umană.
Experții au ajuns la concluzia că acceptarea totală a majorității celor 11 propoziții examinate nu este încă justificată pe baza datelor disponibile, deși multe au fost considerate plauzibile și susținute de dovezi preliminare. Printre concluziile cheie se numără:
- Calitatea proteinelor contează la fel de mult ca și cantitatea. Alimentele proteice diferă în ceea ce privește compoziția aminoacizilor, digestibilitatea și biodisponibilitatea. Scorul aminoacizilor esențiali digerabili (DIAAS) este metoda recomandată pentru evaluarea calității proteinelor, iar proteinele de origine animală, în general, obțin scoruri mai mari decât cele de origine vegetală.
- Aminoacizii esențiali individuali au roluri biologice distincte. Leucina, metionina, treonina și aminoacizii cu lanț ramificat (BCAAs) afectează fiecare căi metabolice specifice. Valorile recomandate pentru consumul zilnic (RDA) ale aminoacizilor esențiali individuali ar putea subestima necesitățile fiziologice reale pentru funcții dincolo de sinteza proteică de bază.
- Un consum mai mare de proteine în timpul pierderii în greutate este susținut, dar cu nuanțe. Dovezile sugerează că un aport de proteine peste RDA (0,8 g/kg/zi) poate ajuta la păstrarea masei musculare în timpul restricției calorice, cu cele mai mari beneficii observate atunci când aportul de proteine este menținut la niveluri obișnuite (exprimate în g/kg/zi) în loc să fie crescut pur și simplu în grame absolute.
- Leverage-ul proteinelor este bine susținut. Există dovezi experimentale și observaționale puternice că oamenii prioritizează aportul de proteine, iar dietele sărace în proteine în raport cu grăsimile și carbohidrații conduc la o creștere a consumului total de calorii – un mecanism care ar putea contribui la obezitate.
- Proteinele pot susține senzația de sațietate, dar știința este mai nuanțată decât sugerează mesajele comune. Deși proteinele sunt adesea considerate un nutrient sățios și unele studii arată că dietele bogate în proteine pot crește moderat sațietatea, experții au concluzionat că dovezile actuale nu stabilesc ferm proteinele ca fiind macronutrientul cel mai sățios în mod unic sau constant. Aceștia au menționat că apetitul este greu de măsurat, că senzațiile de foame sau sațietate nu prezic întotdeauna consumul de alimente în condiții reale și că efectele proteinelor pot depinde de sursa alimentară, ocazia de consum, modelul dietetic și contextul individual.
- Momentul și distribuția proteinelor pe parcursul zilei prezintă promisiuni timpurii. Distribuirea proteinelor mai uniform pe mese, în special prin creșterea aportului de proteine la micul dejun, poate susține masa musculară.
- Nu s-a stabilit un prag deasupra căruia proteinele devin dăunătoare. Articolul nu a găsit efecte adverse demonstrabile ale aportului de proteine peste RDA pentru adulți sănătoși în diverse categorii de boli, inclusiv bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2 și sarcopenia.
Pentru progresele științifice reale, experții trebuie să examineze asumțiile, să evalueze dovezile cu atenție și să identifice unde sunt necesare date mai bune. Acest articol identifică câteva priorități pentru viitoarea știință a proteinelor:
- Mai multe date privind necesarul de proteine pentru diverse populații, inclusiv copii, adolescenți și persoane care utilizează agonisti ai receptorilor GLP-1 pentru pierderea în greutate.
Carnea de porc a fost utilizată ca exemplu practic în cadrul workshopului și în articolul de proceduri pentru a arăta cum alimentele proteice pot fi evaluate nu doar prin gramele de proteine, ci și prin adecvarea aminoacizilor, densitatea nutrițională, accesibilitate, relevanța culturală și integrarea în modele dietetice sănătoase. Dr. Hicks-Roof a adăugat că „carnea de porc se integrează în discuția despre calitatea proteinelor deoarece este un aliment proteic complet, de înaltă calitate, care furnizează toți aminoacizii esențiali și contribuie cu nutrienți importanți, inclusiv tiamină, niacină, vitamina B6, vitamina B12, seleniu, zinc, fosfor și colină.”
Pe măsură ce discuțiile despre proteinele dietetice evoluează, carnea de porc oferă un exemplu relevant de aliment proteic care furnizează atât cantitate, cât și calitate a proteinelor în mese accesibile, versatile și familiare pentru mulți consumatori.
