Persoanele care împărtășesc mese au un nivel mai bun de bunăstare
Un studiu global de amploare sugerează că a mânca împreună cu alții poate fi un semn simplu și măsurabil al unei conexiuni sociale mai puternice și al unei bunăstări mai bune, în timp ce creșterea ratelor de masă singur în SUA ridică noi îngrijorări în legătură cu izolarea cotidiană.
Studiul publicat în jurnalul Scientific Reports sugerează că simpla acțiune de a împărtăși o masă poate juca un rol semnificativ în bunăstare. Cercetătorii au descoperit că frecvența meselor împărtășite, un indicator al conexiunilor sociale, era asociată cu o bunăstare mai bună și avea o putere predictivă comparabilă cu indicatori socio-economici majori, cum ar fi venitul și șomajul.
Analizând datele globale din sondaje și datele de utilizare zilnică a timpului și bunăstării din SUA, studiul relevă că mesele comune sunt legate de o fericire mai mare și de un stres mai scăzut, în timp ce mesele singure, o tendință din ce în ce mai comună în Statele Unite, mai ales în rândul tinerilor, corelează cu rezultate mai slabe în ceea ce privește bunăstarea.
Conexiunile sociale susțin sănătatea, fericirea și prosperitatea, influențând rezultate care variază de la bunăstarea mentală la longevitate. Persoanele care mențin legături sociale puternice raportează o satisfacție mai mare a vieții, un stres mai scăzut și un risc de boală redus, demonstrând, de asemenea, niveluri mai ridicate de încredere, cooperare și implicare civică.
Pe de altă parte, singurătatea și izolarea sunt legate de o sănătate mai slabă, speranțe de viață mai scurte și rezultate sociale nefavorabile. Cercetările emergente sugerează că mesele împărtășite ar putea oferi o cale simplă, dar semnificativă, de a întări aceste conexiuni, studiile asociind împărtășirea meselor cu o nutriție mai bună, o stare de spirit îmbunătățită și simptome depresive mai scăzute.
Cu toate acestea, deși este o practică aproape universală, legătura dintre modelele de alimentație socială și bunăstare rămâne surprinzător de puțin explorată.
Analiza a relevat o asociere pozitivă semnificativă între împărtășirea meselor și bunăstare în aproape toate regiunile lumii. În medie, împărtășirea unei mese suplimentare pe săptămână a fost asociată cu o creștere de 0,2 puncte în bunăstare pe o scală de la 0 la 10, un efect comparabil cu costul bunăstării asociat cu o creștere de 1,5 puncte procentuale a inflației.
Chiar și o masă împărtășită a făcut o diferență: persoanele care au împărtășit cel puțin o masă au raportat evaluări mai bune ale vieții în comparație cu cele care nu au împărtășit mese (5,2 față de 4,9), un decalaj aproximativ jumătate din pierderea bunăstării legată de șomaj.
Aceste asocieri au rămas robuste chiar și după controlul pentru educație, venit și ocupare, împărtășirea meselor explicând la fel de multă variație în bunăstare ca și indicatorii socio-economici cheie. Modelul s-a menținut în rândul grupurilor de vârstă și sexe, extinzându-se atât la stările emoționale favorabile, cât și la cele adverse.
La nivel global, America Latină a raportat cea mai mare frecvență a meselor împărtășite, în timp ce Asia de Sud și Est a arătat niveluri mai scăzute. Forța acestei relații a fost deosebit de pronunțată în Australia, Noua Zeelandă și America de Nord, deși modelul regional nu a fost complet liniar sau uniform.
În SUA, tendințele din ultimele două decenii au arătat o creștere marcantă a mesei singure, cu 26% dintre adulți raportând că au mâncat fiecare masă singuri în 2023, o creștere de peste 50% față de 2003. Persoanele care mâncau în principal singure au raportat evaluări ale vieții cu aproximativ 0,5 puncte mai scăzute decât cele care au mâncat cu alții, împreună cu niveluri mai scăzute de fericire și niveluri mai ridicate de stres, durere și tristețe.
Deși adulții mai în vârstă aveau rate absolute mai mari de mese singure, tinerii au arătat unele dintre cele mai accentuate creșteri în timp. Rezultatele subliniază legătura puternică și constantă dintre mesele sociale și bunăstare, sugerând că chiar și creșteri modeste în numărul meselor împărtășite ar putea aduce beneficii semnificative atât la nivel individual, cât și la nivel de populație.
Luând în considerare aceste constatări, mesele împărtășite sunt poziționate ca o unealtă simplă și scalabilă pentru a sprijini bunăstarea atât la nivel individual, cât și societal. Deoarece împărtășirea meselor este un comportament universal și ușor de măsurat, oferă cercetătorilor și factorilor de decizie un proxy practic pentru conectivitatea socială și un potențial obiectiv pentru intervenție.
Creșterea accentuată a meselor singure, în special în rândul tinerilor din SUA, evidențiază nevoia urgentă de investigare mai profundă a factorilor care stau la baza acesteia și consecințelor pe termen lung. Cercetările viitoare ar trebui să meargă dincolo de asociere pentru a examina căile cauzale, inclusiv rolul calității interacțiunii, tiparele de muncă și contextul cultural. Dacă se confirmă, promovarea meselor împărtășite ar putea reprezenta o strategie de intervenție accesibilă și eficientă pentru întărirea legăturilor sociale și îmbunătățirea bunăstării populației.
