Pilates îmbunătățește sănătatea inimii și metabolismul în doar o lună
Un program scurt de Pilates a fost asociat cu îmbunătățiri ale sănătății cardiovasculare, controlului glicemiei și biomarkerilor de stres, femeile în vârstă prezentând unele dintre cele mai puternice răspunsuri fiziologice.
Conform unui nou studiu publicat în revista Life, un program de Pilates de patru săptămâni poate îmbunătăți răspunsurile cardiovasculare, metabolice și neuroendocrine la femeile adulte anterior sedentare.
Pilates este o intervenție completă de exerciții minte-corp cunoscută pentru îmbunătățirea fitnessului fizic, echilibrului, controlului postural, rezistenței musculare, bunăstării mentale și calității vieții în diverse populații. Aceasta a primit o atenție semnificativă în fizioterapie, reabilitare și sănătate preventivă datorită beneficiilor sale fizice și psihologice.
Principiile fundamentale ale Pilates sunt: respirația, concentrare, control, precizie, centrarea și fluxul. Dovezile existente sugerează că practica regulată a Pilates nu doar că crește fitnessul fizic, ci și îmbunătățește bunăstarea mentală prin reducerea stresului emoțional.
Având în vedere dovezile bine documentate ale beneficiilor fizice și mentale ale diverselor intervenții de exerciții minte-corp, acest studiu și-a propus să investigheze efectele unui program structurat de Pilates de patru săptămâni asupra răspunsurilor cardiovasculare, metabolice, antropometrice și neuroendocrine la femeile adulte anterior sedentare.
Studiul longitudinal a inclus 30 de femei sedentare, împărțite în două grupe de vârstă: 30–40 de ani și 50–60 de ani. Toate participantele au urmat un program standardizat de Pilates, supervizat, menit să inducă o adaptare fiziologică progresivă. Durata intervenției a fost de 4 săptămâni, cu trei sesiuni pe săptămână, fiecare având o durată de 50–60 de minute.
Frecvența cardiacă de repaus, tensiunea arterială sistolică și diastolică, indicele de masă corporală (IMC), circumferința abdominală, glicemia pe nemâncate și cortizolul seric (hormonul stresului) au fost evaluate la începutul studiului și după finalizarea intervenției.
Programul de Pilates de patru săptămâni a fost asociat cu îmbunătățiri în măsurile de sănătate cardiovasculare, metabolice, antropometrice și neuroendocrine, deși nu toate schimbările au fost semnificative din punct de vedere statistic în cadrul fiecărei grupe de vârstă.
În grupa de vârstă mai tânără, s-au observat reduceri semnificative ale frecvenței cardiace, tensiunii arteriale, IMC-ului și glicemiei pe nemâncate după intervenția de patru săptămâni. Reducerea tensiunii arteriale post-intervenție a fost semnificativ mai mare în grupa de vârstă mai în vârstă decât în cea mai tânără. Participantele din grupa de vârstă mai mare au experimentat, de asemenea, o reducere mai mare a nivelurilor de glucoză și cortizol după intervenție comparativ cu cele din grupa mai tânără.
Analiza corelației a relevat asociații semnificative între adaptările cardiovasculare, metabolice și neuroendocrine, în special între răspunsurile de frecvență cardiacă și tensiune arterială în grupa tânără, și între schimbările IMC-ului și glicemiei pe nemâncate în grupa de vârstă mai mare.
Studiul subliniază descoperiri care susțin Pilates ca o intervenție de exerciții multidimensionale utile pentru sănătatea cardiometabolică și reglarea stresului. Astfel, studiul arată că un program de Pilates de patru săptămâni este asociat cu adaptări favorabile cardiovasculare, metabolice, antropometrice și neuroendocrine la femeile anterior sedentare.
Între grupele de vârstă de 30–40 de ani și 50–60 de ani, s-a observat o reducere semnificativ mai mare a tensiunii arteriale în grupa de vârstă mai în vârstă, ceea ce poate fi datorat unei încărcări cardiometabolice mai mari la început, conferind astfel un potențial mai mare de îmbunătățire după intervenție.
De asemenea, o reducere comparativ mai mare a nivelurilor de glucoză și cortizol observată la participanții mai în vârstă sugerează că persoanele cu disfuncții metabolice și neuroendocrine mai mari la început pot beneficia mai mult de intervenții structurale de exerciții, cum ar fi Pilates.
Deși Pilates este cunoscut pentru îmbunătățirea compoziției corporale prin creșterea cheltuielilor energetice și activarea neuromusculară, precum și prin îmbunătățirea aderenței la comportamente sănătoase, cercetătorii consideră că magnitudinea reducerii IMC-ului observată în patru săptămâni este puțin probabil să fie explicată doar prin antrenamentul Pilates. În schimb, ei cred că schimbarea observată este rezultatul efectelor combinate ale Pilates și modificărilor dietetice, participanții fiind instruiți să evite alcoolul, produsele cu zahăr și băuturile îndulcite cu zahăr în timpul perioadei de intervenție.
În grupa de vârstă mai tânără, corelația observată între frecvența cardiacă și tensiunea arterială sugerează răspunsuri cardiovasculare coordonate în urma intervenției Pilates. În mod similar, corelația negativă observată între cortizol și tensiunea arterială și corelația pozitivă între cortizol și IMC sugerează că adaptarea neuroendocrină poate fi strâns legată de reglementarea cardiovasculară și antropometrică în urma intervenției.
În grupa de vârstă mai mare, corelația pozitivă observată între IMC și glicemia pe nemâncate subliniază relația dintre adipozitate și reglementarea metabolică. De asemenea, corelația pozitivă observată între tensiunea arterială și IMC sugerează că îmbunătățirile în reglementarea vasculară pot fi asociate cu reduceri în masa corporală.
În concluzie, rezultatele studiului indică faptul că adaptările fiziologice induse de Pilates implică mecanisme cardiovasculare, antropometrice, metabolice și neuroendocrine interconectate, cu modele de răspunsuri distincte în funcție de vârstă.
Rezultatele pe termen scurt necesită o confirmare pe termen lung.
Studiul suferă de lipsa validității interne și de o inferență cauzală definită din cauza absenței unui grup de control nonexperimental. În plus, dimensiunea relativ mică a eșantionului reduce puterea statistică și limitează generalizarea descoperirilor. Autorii au observat, de asemenea, că cortizolul a fost evaluat folosind o singură măsurare matinală pe nemâncate, ceea ce limitează concluziile despre reglementarea mai largă a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA).
Studii de amploare mai mari, cu perioade de urmărire mai lungi, sunt necesare în viitor pentru a stabili mai concludent asocierea cauzală între antrenamentul Pilates și adaptarea fiziologică.
