Poluarea aerului crește riscurile de spitalizare pentru boli renale
Un studiu susținut de FAPESP și publicat în revista Scientific Reports a evidențiat o corelație puternică între concentrația de particule fine din aerul din São Paulo, Brazilia – emise în principal de arderea combustibililor pentru vehicule – și bolile renale.
Studiul a estimat riscul de spitalizare pentru trei afecțiuni renale pe baza nivelurilor acestei forme de poluare a aerului din perioada 2011-2021. Bărbații din diverse grupe de vârstă au fost identificați ca având cel mai mare risc de spitalizare.
Expunerea la chiar și concentrații scăzute ale acestui poluant – având în vedere limita stabilită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) de 15 micrograme pe metru cub (μg/m³) de particule fine pe parcursul a 24 de ore – este suficientă pentru a crește riscul de spitalizare pentru leziuni acute ale rinichilor, una dintre condițiile analizate. În acest caz, riscul nu crește pentru femei.
„Expunerea locuitorilor din São Paulo la acest material a atins 65 μg/m³, de peste patru ori mai mult decât nivelul maxim tolerabil conform OMS. Cu toate acestea, chiar și concentrațiile în limitele stabilite au arătat o legătură cu spitalizările pentru boli renale, ceea ce indică necesitatea de a intensifica politicile pentru reducerea poluării aerului”, afirmă Iara da Silva, primul autor al studiului. Da Silva a realizat cercetarea ca parte a studiilor sale doctorale la Institutul de Astronomie, Geofizică și Științe Atmosferice al Universității din São Paulo (IAG-USP) și în prezent își continuă cercetările postdoctorale la Universitatea Tehnologică Federală din Paraná (UTFPR).
Studiul face parte din proiectul „Poluarea aerului este motorul îmbătrânirii premature a rinichilor”, susținut de FAPESP și de Organizația Olandeză pentru Cercetare Științifică (NWO). Lucia Andrade coordonează proiectul.
De asemenea, studiul a beneficiat de sprijin din partea FAPESP prin proiectul „Zona Metropolitană São Paulo: O Abordare Integrată a Schimbărilor Climatice și Calității Aerului” (METROCLIMA MASP), coordonat de Maria de Fátima Andrade, profesor la IAG-USP.
Riscurile crescute
Particulele fine constau în particule solide sau lichide mai mici de 2,5 micrometri (μm) – un micrometru fiind egal cu o mie de milimetri. Rezultatele indică faptul că expunerea la acest tip de poluare crește riscul de spitalizare pentru boala renală cronică de până la patru ori în diferite grupe de vârstă și niveluri de expunere.
Expunerea pe termen lung la cel mai înalt nivel de particule fine găsit în perioada studiului (65 μg/m³) a crescut semnificativ riscul de boală renală cronică pentru persoanele cu vârste între 19 și 50 de ani și a fost cu până la 2,5 ori mai mare pentru bărbații cu vârste între 51 și 75 de ani.
Expunerea prelungită la concentrații mari a crescut riscul de spitalizare pentru leziuni acute ale rinichilor, o altă afecțiune legată de rinichi, în rândul bărbaților cu vârste între 19 și 50 de ani. Riscul de glomerulopatii, care afectează structurile responsabile de filtrarea sângelui, a fost mai mare pentru bărbații sub 40 de ani, în special cei expuși la concentrații cuprinse între 15 μg/m³ (limita de expunere recomandată de OMS pentru 24 de ore) și 65 μg/m³ (cea mai mare valoare găsită în studiu).
Acest nivel de expunere a crescut, de asemenea, riscul cumulativ de spitalizare pentru nefropatia membranoasă, o formă de glomerulopatie, indiferent de vârstă sau sex.
„Ipoteza este că particulele fine pot pătrunde în fluxul sanguin și se depun în țesutul renal, unde sunt recunoscute de sistemul imunitar ca un corp străin, determinând organismul să producă o serie de mediatori inflamatori, precum și mediatori ai fibrozării și îmbătrânirii premature [senescenței]”, explică Andrade.
Într-un studiu anterior, grupul său a comparat răspunsul la leziuni acute ale rinichilor în două grupuri de șoareci: unul expus la aer din São Paulo și altul expus la același aer care a trecut prin filtre.
„La animale, am observat că cele expuse la particulele fine au avut o boală mai severă. A existat o scădere a filtrării glomerulare, o inflamație mai mare în rinichi, mai multe căi de necroptoză [moarte celulară], iar acestea au prezentat, de asemenea, markeri ai senescenței și fibrozării. Pe termen lung, există o șansă mai mare ca afecțiunea să progreseze către boala renală cronică”, afirmă ea.
Cercetătorii sunt îngrijorați de calitatea vieții și costurile de sănătate asociate acestor boli prevenibile, care ar fi mai puțin severe în condiții de poluare mai scăzută. În cazuri severe, pacienții necesită hemodializă, o procedură care filtrează sângele în afara corpului, și chiar transplanturi de rinichi. Există o lungă listă de așteptare pentru aceste transplanturi.
Într-un studiu viitor, echipa braziliană și olandeză va urmări pacienții transplantați și va compara rezultatele de sănătate în funcție de diferitele niveluri de expunere la particule fine.
„Există politici publice pentru reducerea poluării aerului în prezent, dar acestea nu au fost suficiente. Avem nevoie, cu adevărat, de un nou model de dezvoltare care să nu se bazeze pe arderea combustibililor fosili, principala cauză a încălzirii globale”, concluzionează Silva.
