Studiu: microplasticele din placa arterială cresc riscul de accident vascular de patru ori
Un studiu recent subliniază că încărcătura umană de microplastice a depășit nivelul unei simple probleme de mediu, devenind o urgență pentru sănătatea creierului.
O echipă internațională de cercetători a publicat o lucrare de perspectivă în cadrul primei ediții a revistei Brain Health, evidențiind faptul că țesutul cerebral uman decedat, analizat dintr-un cohort din perioada 2016-2024, prezintă concentrații de microplastice de șapte până la treizeci de ori mai mari decât mostrele de ficat sau rinichi. Încărcătura cumulativă de țesut a crescut cu aproximativ cincizeci la sută în acești opt ani. Donatorii cu demență diagnosticată aveau cele mai mari încărcături de microplastice, predominant sub formă de fragmente nanoscale de polietilenă.
Pe de altă parte, dovezile cardiovasculare sunt la fel de îngrijorătoare. Cercetătorii au identificat microplastice și nanoplastice în placa atheromatoasă a pacienților care au beneficiat de endarterectomie carotidiană. Cei a căror placă a testat pozitiv pentru aceste particule au avut un risc de aproximativ patru ori mai mare de infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces în decurs de treizeci și patru de săptămâni de urmărire. Aceasta este o descoperire relevantă atât pentru sănătatea creierului, cât și pentru cea cardiovasculară, având în vedere că accidentul vascular cerebral este un rezultat cerebral.
Întrebarea este: cum ajung aceste particule la creier? Datele experimentale sugerează că nanoparticulele de polistiren administrate oral șoarecilor pot traversa bariera hematoencefalică în decurs de două ore de la expunere, cu o coroană biomoleculară dobândită în timpul tranziției, acționând ca un pașaport pentru intrare. Particulele mai mari nu reușesc să treacă.
Dr. Julio Licinio, autor principal al lucrării, afirmă: „Ne uităm la un organ unde cele mai mari concentrații măsurate de microplastice se întâlnesc cu cele mai semnificative rezultate clinice în medicină.”
Lucrarea de perspectivă subliniază și un vehicul de livrare care operează la scară populațională: alimentele ultra-procesate. În Statele Unite, aceste alimente, clasificate în Grupul 4 al clasificării NOVA, acum contribuie cu mai mult de jumătate din aportul caloric. Ele sunt vectori de expunere la microplastice, prin migrarea ambalajului în timpul încălzirii și stocării, uzura mecanică în timpul procesării industriale și contaminarea ulterioară. Consumul de alimente ultra-procesate a fost legat de depresie, anxietate, declin cognitiv, accident vascular cerebral și demență în cohortele mari.
O meta-analiză cu 385.541 de participanți a evidențiat o creștere de cincizeci și trei la sută a probabilității simptomelor de tulburări mentale comune în rândul celor cu cel mai mare consum de alimente ultra-procesate. Datele din UK Biobank corelează același model dietetic cu un risc crescut de demență. Cohorta REGARDS a arătat că o creștere de zece procente a consumului relativ de alimente ultra-procesate este asociată cu o creștere de șaisprezece procente a riscului de deteriorare cognitivă și o creștere de opt procente a riscului de accident vascular cerebral, independent de respectarea dietelor mediteraneene, DASH sau MIND.
Dr. Nicholas Fabiano observă: „Granița dintre sănătatea fizică și cea mentală a fost întotdeauna mai mult administrativă decât biologică. Microplasticele nu respectă această graniță. Aceleași particule care se depun în atheroma ajung și la creier.”
Lucrarea tratează eliminarea microplasticelor ca fiind o frontieră viitoare. Cercetătorii de la Spitalul Universitar Carl Gustav Carus din Dresda au raportat recent că aferația terapeutică poate extrage material consistent cu particulele de microplastic din plasma umană. Această metodă pare să fie plauzibilă biologic, având deja infrastructura clinică existentă în centrele terțiare din întreaga lume.
Dr. Stefan R. Bornstein afirmă: „Am fost inițial surprinși de ceea ce am observat. Aferația este o modalitate clinică bine stabilită. Faptul că pare să interacționeze cu aceste particule în organism deschide o cale care nu exista acum un an.”
Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că lipsesc instrumentele de măsurare necesare pentru a evalua polimerii în funcție de gradul de daună și pentru a confirma eficacitatea intervențiilor. Dr. Charlotte Steenblock adaugă: „Fără cuantificare validată, reproductibilă și specifică polimerilor, nicio strategie de eliminare nu poate fi confirmată în sens strict.”
În concluzie, sănătatea creierului este acum o prioritate națională, iar agenția ARPA-H a lansat STOMP: Sistematic Targeting Of MicroPlastics, un program axat pe dezvoltarea măsurătorilor, elucidarea mecanismelor prin care microplasticele afectează organele și traducerea cunoștințelor în intervenții clinice de eliminare.
Populațiile vulnerabile sunt în centrul acestei probleme, având în vedere că microplasticele au fost localizate în placenta umană, sugerând expunerea fetală în timpul dezvoltării neuro. Copiii, cu barierele hematoencefalice în dezvoltare și un aport mai mare per kilogram decât adulții, au o traiectorie de încărcare pe viață pe care cohortele adulte de astăzi nu o pot prezice.
În absența unei modalități clinice validate de eliminare, reducerea consumului de alimente ultra-procesate rămâne singura intervenție accesibilă la scară populațională. Aceasta nu este o intervenție trivială, dar este totuși singurul mecanism disponibil în prezent pentru a aborda această problemă la scară.
