Studiul relevă modul în care celulele cancerului mamar se ascund în măduva osoasă
Tratamentul cancerului mamar rămâne o provocare medicală majoră la nivel mondial.
Aceasta se datorează în mare măsură capacității celulelor canceroase de a rămâne ascunse timp de ani de zile înainte de a provoca o recidivă, care poate apărea chiar și la decenii după tratamentul cu succes al tumorii primare. Acest fenomen se produce prin transferul unei cantități mici de celule canceroase în măduva osoasă, unde acestea intră într-o stare dormantă sau inactivă pentru perioade îndelungate, după care se „trezesc” și provoacă tumori secundare agresive în os și alte organe.
De-a lungul timpului, cercetătorii au știut că măduva osoasă oferă un loc de protecție pentru aceste celule canceroase dormante. Totuși, mecanismul prin care aceste celule supraviețuiesc rămâne neclar. O echipă de cercetare condusă de Anna Teti de la Departamentul de Științe Biotehnologice și Clinice Aplicate, Universitatea din L’Aquila, Italia, a descoperit acum noi căi moleculare care reglează starea de dormanță a celulelor canceroase mamare în oase. Studiul a fost realizat în colaborare cu Universitatea Ludwig Maximilian din München și Universitatea din Danemarca de Sud, iar rezultatele au fost publicate online în Volumul 14 al revistei Bone Research pe 14 mai 2026.
Măduva osoasă conține microambienturi specializate cunoscute sub numele de „niche-uri”, care ajută la reglarea comportamentului celulelor stem. Niche-ul endosteal este o astfel de regiune, situată aproape de suprafața osului, care conține celule formatoare de os numite osteoblaste. Studii anterioare sugerează că aceste niche-uri pot adăposti și celule canceroase dormante, dar mecanismele din spatele acestei protecții sunt slab înțelese. În studiul actual, cercetătorii au descoperit că celulele canceroase mamare par să imite anumite proprietăți ale celulelor stem sănătoase pentru a supraviețui în aceste medii protective ale măduvei osoase.
„Am descoperit că celulele canceroase mamare pot exploata aceleași sisteme de protecție care mențin în mod normal celulele stem sănătoase în măduva osoasă”, explică Teti. „Acest lucru permite celulelor canceroase să rămână ascunse și să se reactiveze potențial după mulți ani.”
Pentru a investiga procesul de bază, cercetătorii au studiat două proteine de semnalizare foarte asemănătoare, Notch1 și Notch2. Aceste proteine ajută celulele să comunice cu mediul lor și controlează funcții celulare importante. Echipa a descoperit că, deși ambele proteine sunt prezente în celulele canceroase mamare, Notch2 joacă un rol dominant în dormanță. Prin combinarea metodelor de imagistică, analiza expresiei genelor și experimente de laborator, cercetătorii au constatat că celulele canceroase mamare cu niveluri ridicate de Notch2 se divid mult mai lent în timp ce interacționează cu osteoblastele specializate din niche-ul endosteal. Diviziunea lentă a celulelor este o caracteristică esențială a dormanței celulare. Pe de altă parte, celulele cu niveluri ridicate de Notch1 nu au arătat un comportament similar de dormanță.
Echipa a efectuat apoi secvențierea ARN-ului, o tehnică utilizată pentru a analiza activitatea genelor la nivel genomic. Aceștia au descoperit că celulele bogate în Notch2 au arătat o activitate mai scăzută a genelor implicate în creșterea și diviziunea celulară, activând în același timp gene asociate cu celulele stem hematopoietice, care produc celule sanguine în măduva osoasă. În special, celulele canceroase dormante au exprimat niveluri ridicate de CXCR4, CD34 și TIE2 (gene care ajută celulele stem să supraviețuiească în niche-ul măduvei osoase). Experimente suplimentare au arătat că celulele cu niveluri ridicate de CXCR4 sau TIE2 au format tumori osoase mai puține și mai mici la șoareci, sugerând o răspândire redusă a cancerului.
„Acesta a fost un rezultat deosebit de interesant, deoarece sugerează că celulele canceroase pot dobândi proprietăți asemănătoare celulelor stem pentru a evita tratamentul și a supraviețui în organism pentru perioade foarte lungi”, observă Teti.
Un aspect important este că celulele cu exprimare ridicată a Notch2 activează căi de răspuns la stres cunoscute sub numele de răspunsul proteinelor nepliate, care ajută celulele să supraviețuiească în condiții stresante. Aceste celule au arătat, de asemenea, niveluri ridicate de molecule precum PERK, ATF4, CHOP și CD177 (un marker nou identificat legat de celulele canceroase mamare dormante). Notabil, celulele cu CD177 ridicat au arătat, de asemenea, o exprimare crescută a Notch2 și CXCR4, au avut o proliferare celulară redusă și au fost asociate cu rezultate îmbunătățite ale supraviețuirii pacienților.
În ansamblu, acest studiu oferă noi perspective asupra modului în care celulele canceroase mamare supraviețuiesc în tăcere în măduva osoasă timp de ani de zile înainte de a fi reactive. Identificarea lui Notch2, CXCR4, CD177 și a căilor de răspuns la stres ca regulatori cheie ai dormanței deschide noi posibilități pentru terapii menite să elimine celulele canceroase dormante sau să prevină reactivarea acestora, reducând astfel semnificativ riscul de recidivă a cancerului la pacienții cu cancer mamar.
