Trei jumătăți de adevăr despre autocompasiune: egoism, pierderea avantajului și banalitate
Sunt un adept tardiv al multor lucruri. Mi-a luat doi ani să cumpăr un iPhone, multă convingere ca să port AirPods (pe care încă le numesc ear pods, în ciuda rușinii fiului meu), iar apoi mi-a trebuit și mai mult ca să accept ideea „autocompasiunii”. (Pe care, bănuiesc, am acceptat-o pentru că am scris o carte despre cum să practici zilnic autocompasiunea!)
De ce această reticență față de practica autocompasiunii, susținută de cercetări? Am crezut trei lucruri despre autocompasiune care mă îndepărtau de ea. Am aflat însă între timp că acestea sunt, de fapt, doar jumătăți de adevăr.
Prima idee: autocompasiunea este egoistă.
Credem că a fi blânzi cu noi înșine înseamnă indulgență și concentrare asupra propriei persoane. Totuși, cercetările arată că atunci când practici autocompasiunea, ai mai multe șanse să repari greșelile după ce reflectezi asupra cuiva pe care l-ai rănit, să rezolvi dificultățile din relații într-un mod care echilibrează nevoile tale și ale celorlalți și să arăți o perspectivă mai largă și mai multă iertare.
Dacă ești părinte, probabil știi asta din propria experiență. Când ai grijă de tine, ai mai puține șanse ca stresul să se transfere asupra copiilor. Există însă și o jumătate de adevăr: autocompasiunea te poate face egoist. Bărbații care practică autocompasiunea, dar au scoruri scăzute la conștiinciozitate, arată mai mult egoism în relații. Autocompasiunea nu îmbunătățește bunăstarea celor care consideră că aceasta este separată de compasiunea față de ceilalți.
Cu alte cuvinte, dacă te temi că autocompasiunea te va face egoist, concentrează-te mai mult pe modul în care a avea grijă de tine te ajută să fii de folos celorlalți. O practică bazată pe corp pe care o îndrăgesc în acest sens este un exercițiu simplu de respirație:
A doua idee: vei pierde avantajul.
Există un corp mare de cercetări care arată că autocompasiunea te ajută să performezi mai bine, nu mai rău. Înotătorii competitivi cu niveluri mai ridicate de autocompasiune au trăit mai puțină anxietate de performanță și stări de flux mai intense. Studenții cărora li s-a oferit o intervenție de autocompasiune au studiat mai mult după ce au picat un test. Persoanele cu tendința de a mânca excesiv au urmat o intervenție de autocompasiune după o inducție de stare negativă și au consumat mai puține alimente cu zahăr decât cele care au fost pregătite să se critice.
Autocompasiunea te ajută să rămâi pe drumul valorilor și al obiectivelor tale cele mai înțelepte. Jumătatea de adevăr? Când practici autocompasiunea, poți alege să renunți puțin la avantajul tău, în moduri bune.
Pe măsură ce înveți să te asculți mai mult și încetezi să te cerți pentru greșeli, s-ar putea în mod firesc să renunți la a te împinge în moduri dăunătoare. Eu mi-am pierdut avantajul în privința alergatului zilnic, a răspunsului la fiecare e-mail într-un termen scurt și a pregătirii unei cine perfecte pentru familie (salut, raionul de congelate de la Trader Joe's!)... și acesta este un lucru bun.
Când clienții mei se chinuie să decidă dacă ar trebui să se împingă într-o direcție, le cer să facă ceea ce mi-a sugerat liderul contemplativ Stephen Batchelor: lasă întrebarea să coboare în burtă. Dacă te lupți cu autocritica sau cu reguli rigide, burta ta are probabil un răspuns mai compasiv decât capul!
A treia idee: autocompasiunea este banală.
Poate fi incomod să-ți spui lucruri frumoase și uneori chiar siropos. Rareori recomand clienților să se încurajeze cu fraze de tipul „Bună treabă” sau „Așa se face!”, pe care le sugerează unii antrenori motivaționali.
Autocompasiunea înseamnă să te raportezi la tine într-un mod încurajator, cald, realist și potrivit pentru tine. Nu ai nevoie să recitezi liste de mantre ale iubirii și bunătății sau să-ți pui mâna pe inimă dacă consideri aceste practici banale. Uneori, autocompasiunea înseamnă doar să observi partea din tine care este speriată și să rămâi lângă ea un pic mai mult.
Jumătatea de adevăr? Când practici autocompasiunea, s-ar putea să începi să adopți și tu câteva platitudini banale față de tine. Dar, hei, sunt platitudini dintr-un motiv bun, nu-i așa?
Fii blând cu tine.
Ia-ți o pauză.
Poți să reușești.