Un nou consens stabilește cele mai bune practici pentru medicamentele împotriva obezității
Asociațiile dedicate obezității și dieteticienilor au colaborat pentru a elabora o nouă declarație de consens referitoare la utilizarea medicamentelor pentru tratamentul obezității.
Declarația, publicată în The Lancet Diabetes & Endocrinology, este condusă de Dr. Laurence Dobbie de la Departamentul de Științe ale Sănătății Populației, King’s College London, având un colectiv internațional format din 26 de autori.
Terapiile bazate pe incretină (IBT), cum ar fi agonistii receptorului GLP-1, au revoluționat managementul obezității, dar pot prezenta riscuri nutriționale, funcționale și psihologice. Pentru a asigura cel mai bun și sigur tratament pentru pacienți în utilizarea acestor medicamente relativ noi, Asociația Europeană pentru Studiul Obezității (EASO), Federația Europeană a Asociațiilor Dieteticienilor (EFAD) și Coaliția Europeană pentru Persoanele care trăiesc cu Obezitate (ECPO) au colaborat pentru a redacta această declarație de consens, care abordează o gamă largă de probleme legate de medicamentele împotriva obezității.
Printre acestea se numără:
Terapia nutrițională medicală (MNT): MNT, realizată de un dietetician autorizat, este esențială în îngrijirea obezității și completează IBT-urile. Declarația subliniază rolul dieteticienilor în oferirea de sfaturi privind o nutriție corectă pentru a asigura un aport adecvat de proteine, vitamine și minerale, precum și ajustarea dozelor de medicamente pentru a minimiza efectele secundare gastrointestinale. Dieteticienii sunt, de asemenea, esențiali în promovarea unor obiceiuri alimentare sănătoase și facilitarea schimbărilor comportamentale pe termen lung. Este important ca MNT să fie oferită printr-o comunicare respectuoasă, care să recunoască sănătatea dincolo de greutate.
Psihologia nutrițională: Deși IBT-urile sunt asociate în general cu îmbunătățirea sănătății mintale, multe persoane care suferă de obezitate au vulnerabilități psihologice preexistente. Schimbările profunde de identitate care pot apărea odată cu pierderea semnificativă în greutate pot determina reapariția problemelor de sănătate mintală. Cei instruiți în sănătate mintală din echipa multidisciplinară de îngrijire ar trebui să fie atenți la aceste probleme și să le evalueze înainte ca pacientul să înceapă tratamentul cu medicamente pentru obezitate. De asemenea, ar trebui să se evalueze posibilele tulburări de consum de alcool înainte de a începe tratamentul cu GLP-1.
Monitorizarea compoziției corporale și a capacității funcționale: Analiza studiilor existente arată că 24-30% din pierderea în greutate cu IBT-urile este reprezentată de „masa fără grăsime” (în principal mușchi) – însă implicațiile pentru sănătate ale acestui aspect nu sunt încă clare, mai ales în rândul adulților mai în vârstă care au, în mod proporțional, mai puțină masă musculară. Un obiectiv pragmatic, acolo unde datele despre compoziția corporală sunt disponibile, ar putea fi stabilirea unui raport aproximativ de 3:1 între pierderea de grăsime și pierderea de masă slabă (de exemplu, pentru fiecare 4 kg pierdute, ≥3 kg de grăsime și ≤1 kg de masă fără grăsime); pentru a monitoriza compoziția corporală și starea funcțională, declarația de consens recomandă, în conformitate cu cadrul diagnostic EASO, să se depășească utilizarea exclusivă a IMC-ului, integrând adipozitatea centrală (circumferința taliei sau raportul talie-înălțime) și o măsură pragmatică a funcției musculare (de exemplu, forța de prindere ajustată sau 5x ridicări din șezut) utilizând DXA (absorptiometria cu raze X cu energie dublă) sau BIA (analiza impedanței bioelectrice) acolo unde este disponibil local, cu costuri permise, în special pentru persoanele cu risc mai mare de sarcopenie.
Activitatea fizică (PA) și exercițiile în managementul obezității: Pacienții ar trebui să fie ajutați să înțeleagă că orice activitate fizică va contribui atât la pierderea în greutate, cât și la prevenirea recâștigării acesteia, având în același timp beneficii pentru sănătatea generală și mintală. Declarația de consens subliniază importanța antrenamentului de forță (rezistență) pentru a reduce pierderea masei corporale slabe în timpul managementului obezității, alături de exercițiile aerobice.
Considerații socioeconomice: Obezitatea afectează disproporționat grupurile etnice minoritare și populațiile cu venituri mici, care au, de asemenea, acces redus la servicii specializate (în Marea Britanie) și la IBT-uri (în America de Nord). Deprivarea socioeconomică și dependența de asigurările publice sunt asociate cu aderență mai slabă, în timp ce modelele de plată privată agravează barierele de accesibilitate. Furnizarea IBT-urilor este influențată și de reglementările regionale și de orientările de prescriere; persoanele cu obezitate fără complicații diagnosticate sunt adesea dezavantajate în comparație cu cei cu complicații asociate obezității – în alte cuvinte, continuă să existe o stigmatizare în jurul tratării obezității ca boală, în special atunci când nu există complicații comorbide. Declarația de consens afirmă că politicile ar trebui să extindă acoperirea IBT-urilor și să abordeze stigmatizarea, în timp ce serviciile clinice ar trebui să îmbunătățească accesul la MNT condusă de dieteticieni, ceea ce ar putea reduce inegalitățile, îmbunătățind aderența și rezultatele.
Declarația de consens abordează, de asemenea, prioritățile de cercetare viitoare care trebuie să fie tratate pentru a umple diversele lacune de cunoștințe și dovezi. O revizuire sistematică a 417 studii clinice randomizate IBT a arătat că mai puțin de 20% au raportat consumul alimentar sau biomarkerii nutriționali, iar mai puțin de 5% au raportat rezultate privind sănătatea osoasă, micronutrienții sau funcția fizică, lăsând lacune majore în domeniile nutrițional, funcțional și psihologic.
Autorii afirmă: „Prioritățile de cercetare includ un set de rezultate corecte pentru studiile IBT; supravegherea robustă a siguranței nutriționale (inclusiv instrumente de screening pentru malnutriție); evaluarea funcției musculare și a rezultatelor de performanță, mobilitate și forță; strategii pentru a păstra masa slabă și osul; aportul optim de proteine în timpul tratamentului cu IBT; rezultatele psihologice și suporturile țintite; metode de titrare a dozelor care reduc întreruperea din cauza efectelor secundare gastrointestinale; siguranța hematologică și farmacocinetică; studii cu metode mixte ale „experienței de viață reale”; și studii post-cesare, post-chirurgie pentru obezitate și studii pentru populații speciale.”
Concluzia este: „IBT-urile reprezintă o schimbare de paradigmă în îngrijirea obezității; implementarea optimă include terapia nutrițională medicală condusă de dieteticieni cu suport psihologic și funcțional integrat. Prioritățile sunt atenuarea efectelor gastroint
