Un stil de viață sănătos reduce riscul de deficiență auditivă cu 14%
Deficiența auditivă se clasează pe locul trei ca principal contributor la dizabilitățile globale în rândul tulburărilor senzoriale, iar prevalența acesteia crește în rândul populațiilor tinere și de vârstă mijlocie, alături de adulții în vârstă.
În ciuda cercetărilor anterioare care au asociat anumite obiceiuri de viață cu riscul de deficiență auditivă, mecanismele biologice subiacente au rămas slab înțelese. În special, contribuțiile relative ale inflamației sistemice și dereglarilor metabolice ca căi intermediare nu au fost niciodată cuantificate sistematic, ceea ce a împiedicat dezvoltarea de strategii preventive țintite pentru sănătatea auditivă.
Pentru a aborda această lacună, echipa de la Universitatea Fudan a efectuat o analiză pe un eșantion de 441.844 de participanți din UK Biobank, cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani la începutul studiului, având un timp mediu de urmărire de 14,22 ani. Cercetătorii au construit un scor cuprinzător privind stilul de viață care a inclus șapte comportamente: statutul fumatului, consumul de alcool, activitatea fizică, durata somnului, timpul sedentar, angajarea socială și utilizarea suplimentelor alimentare. În perioada studiului, au fost documentate 20.743 de cazuri noi de deficiență auditivă. După ajustarea completă pentru demografie, istoricul medical, utilizarea medicamentelor ototoxice și expunerea la zgomot, participanții cu un stil de viață ideal au avut un risc cu 14% mai mic de a dezvolta deficiență auditivă comparativ cu cei cu un stil de viață deficitar.
Dintre factorii individuali, renunțarea la fumat a oferit cel mai mare beneficiu preventiv, urmată de reducerea timpului sedentar; utilizarea suplimentelor alimentare nu a demonstrat un efect protectiv, iar frecvența contactului social nu a fost semnificativ asociată cu riscul auditiv.
Informația centrală a studiului provine din analiza cantitativă a mediării, care a relevat disfuncția metabolică ca principală cale biologică ce leagă stilul de viață de sănătatea auditivă. Biomarkerii metabolici – în special IMC și HDL-c – au mediat aproximativ 16,5% și, respectiv, 14,0% din asocierea totală între stilul de viață și auz. În contrast, fiecare marker inflamator a contribuit cu mai puțin de 6% din efect, având un rol secundar. Analizele suplimentare au arătat modele distincte de cale între comportamente: fumatul își exercită efectul nociv printr-o combinație echilibrată de disrupție inflamatorie și metabolică, în timp ce beneficiile activității fizice, reducerii timpului petrecut în activități sedentare și somnului sănătos sunt conduse în principal de îmbunătățiri metabolice, cum ar fi o sensibilitate mai bună la insulină, profiluri lipidice mai sănătoase și o adipozitate mai scăzută. Aceste modificări metabolice sunt considerate a păstra microcirculația cochleară și a reduce deteriorarea oxidativă a celulelor ciliate auditive.
Dimensiunea mare a eșantionului, urmărirea pe termen lung și rezultatele consistente în cadrul mai multor analize de sensibilitate întăresc robustețea concluziilor. Autorii recunosc mai multe limitări; fiind un studiu observațional, nu pot stabili relații cauzale definitive, iar deficiența auditivă a fost definită folosind coduri diagnostice clinice, mai degrabă decât măsurători audiometrice obiective, ceea ce poate introduce unele erori de clasificare. În plus, analiza principală a medierii a folosit nivelurile de biomarkeri de bază, deși analizele de sensibilitate ale măsurărilor repetate au oferit rezultate în mare parte consistente.
Descoperirile au implicații clare pentru sănătatea publică și practica clinică, sugerând că strategiile de păstrare a sănătății auditive ar trebui să se extindă dincolo de protecția împotriva zgomotului și să includă gestionarea sănătății metabolice. „Sănătatea auditivă este profund interconectată cu bunăstarea metabolică generală”, a subliniat echipa de cercetare. „Prioritizarea renunțării la fumat, reducerea comportamentului sedentar și menținerea unei greutăți sănătoase și a unor niveluri de colesterol adecvate sunt pași acționabili care pot reduce riscul pe termen lung de deficiență auditivă.” În viitor, echipa solicită studii suplimentare pentru a valida aceste căi cauzale și pentru a explora relevanța lor pentru fenotipuri specifice ale auzului, cum ar fi modificările audiometrice specifice frecvenței.
