Asistentele medicale trebuie să aibă un rol mai vizibil în guvernanța „One Health”
Asistentele medicale reprezintă o parte esențială a forței de muncă din domeniul sănătății, însă contribuția lor este adesea ignorată, conform unui nou studiu care analizează locul profesiei în cadrul mișcării „One Health”, care își propune să conecteze sănătatea umană, animală și de mediu.
Articolul, publicat în revista de acces deschis CABI One Health, susține că asistenții medicali aplică deja multe dintre principiile fundamentale ale conceptului One Health. Aceștia activează în domeniul îngrijirii clinice, sănătății comunității și mediului, prevenției infecțiilor și răspunsului în situații de urgență.
„Asistentele medicale contribuie deja la One Health în multe medii, dar contribuțiile lor rămân adesea invizibile deoarece nu sunt conceptualizate sau recunoscute explicit ca parte a One Health, limitându-le participarea în guvernanță, educație și decizii strategice”, afirmă autorul principal, Paulo Ferrinho, de la Universidade Nova de Lisboa, Portugalia.
Această limitare devine importantă în momentul în care apar boli infecțioase. În timpul unui focar, asistentele medicale sunt lucrători esențiali pe prima linie, având un rol central în screening, monitorizarea pacienților, educație, comunicare și angajare a comunității.
Articolul descrie modul în care aceste abilități plasează asistentele medicale în centrul pregătirii pentru One Health, având roluri în pregătirea pentru pandemii, detectare și răspuns, de la supraveghere și raportare până la gestionarea cazurilor – toate acestea în timp ce se confruntă cu riscuri personale semnificative.
În timpul focarului de Ebola din Africa de Vest, între 2014 și 2016, au fost infectate peste 28.600 de persoane, iar 11.325 au decedat. O analiză a OMS a epidemiei a identificat 815 infecții confirmate și probabile cu Ebola în rândul lucrătorilor din sănătate din Guinea, Liberia și Sierra Leone până în martie 2015; dintre cei ale căror rezultate erau cunoscute, două treimi au murit.
Expertiza, cunoștințele și performanțele asistentelor medicale în fața unor astfel de riscuri în timpul focarelor mortale subliniază de ce profesia ar trebui să fie integrată în pregătirea, supravegherea și răspunsul înainte ca următoarea pandemie să apară.
Conexiunea dintre asistența medicală și One Health nu este o noutate. Paulo Ferrinho face referire la Florence Nightingale, a cărei viziune și administrare a asistenței medicale în timpul repetatelor focare de holeră din timpul războiului din Crimeea a plasat protecția sănătății individuale alături de atenția acordată mediului spitalicesc și de război.
„Florence Nightingale a înțeles asistența medicală ca extinzându-se dincolo de îngrijirea individuală a pacienților, pentru a proteja sănătatea prin atenția acordată igienei, condițiilor de trai și mediului”, afirmă Paulo Ferrinho. „Ea a anticipat elemente importante ale perspectivei orientate spre sisteme care stă la baza One Health astăzi.”
Cu toate acestea, asistența medicală rămâne subreprezentată în guvernanța modernă One Health. Este necesară o reprezentare semnificativă a asistentelor medicale în deciziile locale și globale, alături de medicina, știința veterinară, sănătatea mediului și sănătatea publică. Totuși, sistemele fragmentate și reprezentarea limitată împiedică contribuția lor.
Autorii subliniază necesitatea ca One Health să devină o parte mai explicită a educației în asistența medicală, inclusiv formarea în boli zoonotice, sănătatea mediului, rezistența la antimicrobiene, riscurile de sănătate legate de climă și gândirea sistemică.
Asistentele medicale susțin deja o mare parte din munca practică a One Health. Oferindu-le un rol mai vizibil ca educatori și lideri în formularea politicilor va întări sistemele de sănătate globale. Neglijarea și neputința de a le recunoaște și împuternici vor lăsa sistemele de sănătate mai puțin pregătite și mai puțin rezistente în fața următorului focar.
„Consolidarea rolului asistenței medicale în One Health nu ar trebui să adauge pur și simplu responsabilități unei forțe de muncă deja restrânse, ci ar trebui să fie însoțită de educație adecvată, autoritate, resurse, remunerație și timp protejat, precum și de participare semnificativă, nu simbolică, în procesul de decizie”, afirmă Paulo Ferrinho.
