Ce reprezintă cu adevărat „Mama Divină”
În diverse culturi, apar similitudini semnificative.
Arhetipul matern este, conform observațiilor lui C. G. Jung, cea mai importantă imagine încărcată de energie pe care o deținem în psihicul nostru. Mama reprezintă prima noastră experiență în lume, locul unde auzim pentru prima dată sunetele mediului extern. Din pântecele ei ieșim din întunericul relativ al corpului său în lumina lumii exterioare. Căldura pielii ei este ceea ce simțim primele dăți. Laptele de la sânul ei ne potolește foamea și setea, aducându-ne confort. Cuvintele sau melodiile ei ne leagănă spre somn. În primii ani din viața noastră, mama se ocupă de fiecare nevoie a noastră, ne învață să fim umani, ne îngrijesc și ne ghidează în creșterea rapidă.
Chiar și în societatea modernă, unde îngrijirea maternală este adesea realizată de comunitate, importanța experienței materne rămâne esențială. Imaginea mamei influențează în mare măsură modul în care ne raportăm la alte femei, la ceilalți oameni în general, la viață în ansamblu și chiar la propriul nostru corp.
În termenii jungieni, arhetipul mamei depășește experiența individuală, fiind ancorat în inconștientul colectiv, care se extinde dincolo de biografia personală. Teoria arhetipurilor a lui Jung este, desigur, controversată, dar nu este necesar să ne bazăm pe aceasta pentru a înțelege semnificația mamei pentru majoritatea oamenilor, indiferent de cultură, gen, rasă sau credință.
Imaginea maternă domină conștiința noastră în perioada cea mai impresionabilă a vieții. De asemenea, dacă ne uităm înapoi la copilăria umanității, perioada paleoliticului și neoliticului reflectă o preocupare covârșitoare pentru mamă—Mama Pământ, Marea Femelă, care dă naștere oamenilor și tuturor celorlalte ființe și lucruri, responsabilă pentru ciclurile Naturii, de care depindem cu toții pentru viața noastră.
Având în vedere natura primordială a arhetipului matern, nu este surprinzător că acesta apare în multe, dacă nu chiar în majoritatea, tradițiilor religioase ale lumii—chiar și în cele pronunțat patriarhale. Un exemplu remarcabil al unei tradiții religioase patriarhale cu o imagine maternă proeminentă este catolicismul. Fecioara Maria, venerată ca mama sfântă a lui Isus și Regina Cerului, este un arhetip puternic pentru milioane de creștini. Ea este lăudată ca noua Eva, care aduce nu moartea, ca vechea Eva, ci viața eternă.
Credința în Maria a fost întărită în ultimii ani datorită aparițiilor mariane de la Guadalupe în Mexic, Lourdes în Franța, Fatima în Portugalia și Medjugorje în Iugoslavia.
Puțini creștini sunt conștienți de conexiunea istorică și simbolică puternică dintre venerarea Mariei și cultul unor zeițe-mamă anterioare, necreștine, precum Isis și Diana.
Imaginea Mamei Divine este una care a fost, de-a lungul timpului, estompată sau chiar îngropată complet de concepțiile patriarhale despre Realitatea Ultimă ca Tată și Creator. După Nietzsche, am declarat chiar moartea acestui Dumnezeu patriarhal, recurgând la noțiuni mai abstracte ale divinității. Însă abstracțiile noastre, de obicei, nu ne oferă inspirație și speranță, iar astfel ne simțim ciudat rătăciți și neliniștiți.
Prin urmare, tradițiile spirituale vii ale Estului, care au provocat și îmbogățit moștenirea noastră vestică de milenii, ne atrag puternic. Acolo, în special în tradiția hinduismului, imaginea Mamei Divine strălucește cu o intensitate neschimbată, așa cum a făcut-o încă de la începuturile civilizației umane.
Hinduismul recunoaște existența ființelor a căror conștiință este scufundată în Divin, dar care sunt totuși dotate cu un corp uman. Aceste mari ființe sunt „incarnările”, sau avatarurile, care nu sunt doar oameni avansați sau mistici excepționali care au atins uniunea cu Divinul printr-o disciplină spirituală perseverentă. În schimb, ele sunt ființe coborâte din strălucirea Divinului, care au luat forma umană pentru a ajuta la maturizarea spirituală a umanității.
Unele dintre aceste ființe extraordinare întruchipează aspectul matern al Divinului. Ele sunt „mamele” (matajis), al căror scop este să ne tragă spre Divin prin dragostea lor nelimitată și îngrijirea cu inimi la fel de mari ca întregul cosmos. Într-adevăr, dragostea lor palpabilă poate fi experimentată de oricine. Ele se împletesc, dacă le permitem, cu arhetipul matern din noi, devenind purtătoare de sens și transformare personală. Realitatea este întotdeauna mai mare decât orice plasă conceptuală pe care am putea-o întinde asupra ei.
