Cercetări recente dezvăluie stresorii ascunși ai sălilor de clasă digitale moderne
Un grup internațional de cercetători, condus de Universitatea Warwick și Universitat Autònoma de Barcelona (UAB), în colaborare cu Friedrich-Alexander-Universität, a publicat recent un studiu de tip scoping în jurnalul Cogent Education.
Revista analizează bunăstarea comunității academice din universități, într-un mediu educațional înconjurat de instrumente digitale, în ceea ce cercetătorii numesc „era educației digitale post-pandemice”.
Studiul concluzionează că, deși nivelurile de disconfort psihologic s-au stabilizat în comparație cu vârfurile critice observate în timpul pandemiei, scenariul educațional digital reprezintă în continuare o sarcină psihologică moderată pentru studenți. În plus, cercetarea atrage atenția asupra lipsei alarmante de date privind sănătatea mentală a cadrelor didactice, cei care au facilitat tranziția digitală în universități.
Stabilizarea bunăstării studenților
Cercetarea reunește datele a șapte studii internaționale transversale realizate cu un total de 3.744 de studenți și indică faptul că disconfortul psihologic al studenților la licență—măsurat prin indicatori de stres, anxietate, depresie, insomnie și epuizare—este în prezent la niveluri scăzute sau moderate. Aceste date sugerează că sănătatea mentală a studenților în scenariul digital post-pandemic este mai stabilă decât în situația de urgență din 2020, când incertitudinea și schimbările bruște au provocat creșteri ale indicatorilor de disconfort psihologic.
Conform constatărilor, satisfacția studenților față de instrumentele digitale este direct legată de o sănătate mentală mai bună. În plus, în unele cazuri, învățarea online este percepută ca o opțiune mai puțin stresantă comparativ cu variantele de învățare față în față sau hibride, datorită flexibilității sale. Totuși, cercetătorii sugerează că instrumentele digitale sunt utile doar atunci când sunt bine structurate și ușor de utilizat.
Factori de risc: „omniprezență falsă”, oboseală digitală și izolare socială
În ciuda acestei stabilizări, raportul subliniază existența unor factori de risc pentru sănătatea mentală. Accesul la medii de învățare virtuale (VLE) „în orice moment și loc” a fost descris ca o „sabie cu două tăișuri”. Deși oferă autonomie, aceasta favorizează și supraexpunerea și estompează limitele dintre viața academică și cea personală, generând o hiperconectivitate care suprasolicită studenții și produce oboseală mentală.
Presa de a fi tot timpul disponibil și conectat la medii digitale, dificultățile tehnice în gestionarea noilor tehnologii sau excesul de informații pot genera o creștere a tehnostresului, stres asociat utilizării constante a dispozitivelor digitale.
De asemenea, lipsa interacțiunilor fizice și a conexiunilor sociale reale continuă să fie un factor negativ în experiența educațională, iar singurătatea reapare ca un factor de risc pentru bunăstarea psihologică, pe fondul învățării online și utilizării abuzive a noilor tehnologii.
Informații insuficiente despre sănătatea mentală a cadrelor didactice
O concluzie relevantă a analizei este lipsa studiilor asupra bunăstării cadrelor didactice în etapa post-pandemică. Deși cadrele didactice au fost actori cheie în transformarea digitală, în special în universități, care au fost închise timp de aproape doi ani academici între 2020 și 2022, cercetările actuale s-au concentrat aproape exclusiv pe studenții de licență.
Grupul de cercetare subliniază că sprijinul pentru cadrele didactice este esențial pentru a atenua tehnostresul studenților, dar nu se știe în continuare cum afectează această povară sănătatea mentală a cadrelor didactice.
În direcția unei abordări instituționale cuprinzătoare
Studiul recomandă universităților să nu ofere doar instrumente tehnologice, ci să adopte o abordare „întreagă a instituției”. Acest lucru include, pe de o parte, stabilirea unor politici de deconectare pentru a programa timp pentru a finaliza sarcinile în cadrul orelor de lucru și pentru a asigura deconectarea digitală planificată, precum și mementouri de utilizare pentru a evita oboseala digitală.
Pe de altă parte, se recomandă desfășurarea de traininguri de auto-management: adică, ajutarea studenților să dobândească abilitățile necesare pentru a gestiona distragerile generate de dispozitivele mobile. În mod similar, sprijinul instituțional trebuie consolidat, deoarece s-a demonstrat că ajutorul universității și al tutorilor acționează ca un tampon esențial împotriva stresului tehnologic. De aceea, este necesar să se echilibreze specializările și subiectele cu tehnicieni de suport specializați pentru a oferi soluții structurate care să nu suprasolicite nici studenții, nici cadrele didactice.
Potrivit autorilor cercetării, „educația digitală post-pandemică nu este o măsură de urgență, ci un ecosistem permanent”. Prin urmare, „există nevoie de studii longitudinale care să analizeze mai în profunzime impactul învățării digitale pe parcursul carierei academice a unui student și care să includă atât cadrele didactice, cât și studenții, pentru a garanta un mediu educațional sănătos și sustenabil și o dezvoltare psihologică optimă capabilă să atenueze oboseala mentală și tehnostresul asociat utilizării abuzive a ecranelor și dispozitivelor digitale”, conchid cercetătorii.
