Cercetătorii au analizat numeroase indicații pentru COVID prelungit. O descoperire s-a evidențiat
Cercetările recente au pus sub lupă simptomele persistente post-COVID, combinând examene clinice, teste neurologice și markeri sanguini de rutină pentru a căuta o semnătură biologică măsurabilă.
Un studiu recent, acceptat pentru publicare în revista Scientific Reports, a examinat posibili biomarkeri clinici, neurologici și paraclinici asociați cu COVID-ul prelungit.
Boli infecțioase precum COVID-19, cauzate de coronavirusul severe acute respiratory syndrome coronavirus 2 (SARS-CoV-2), au avut un impact profund asupra sănătății, societății și economiei globale, afectând milioane de oameni și punând o presiune imensă asupra sistemelor de sănătate. Deși majoritatea persoanelor se recuperează după infecția inițială, o proporție semnificativă continuă să experimenteze simptome timp de săptămâni sau chiar luni, fenomen cunoscut sub numele de COVID prelungit, care a devenit o provocare majoră pentru sănătatea publică.
Estimările actuale sugerează că aproximativ 6% dintre persoanele care contractează COVID-19 dezvoltă COVID prelungit, deși acest procent variază în funcție de populație și context. Riscul pare să fi scăzut în timp, probabil datorită vaccinării, imunității anterioare și schimbărilor în varianta virală circulantă. Cu toate acestea, COVID prelungit continuă să reprezinte o problemă globală semnificativă de sănătate publică.
Mai mult de 200 de simptome au fost asociate cu COVID prelungit, cele mai debilitante fiind oboseala severă, disfuncția cognitivă și disautonomia. Cauzele subiacente nu sunt încă pe deplin înțelese, dar ar putea implica persistența virusului, perturbarea sistemului imunitar, autoimunitatea și efectele asupra mai multor organe.
Studiile anterioare au identificat mai mulți factori de risc pentru dezvoltarea COVID-ului prelungit, cum ar fi sexul feminin, vârsta înaintată, afecțiunile cronice preexistente, boala acută severă și infecțiile recurente. În schimb, vaccinarea și tratamentele antivirale par să reducă riscul. Eforturile de a identifica biomarkeri fiabili pentru diagnosticarea COVID-ului prelungit au fost împiedicate de inconsistențele în designul studiilor și de definițiile variate ale condiției.
Studiul actual a investigat rezidenții din Insulele Feroe care au contractat COVID-19 în prima fază a pandemiei. În martie 2020, ca răspuns la amenințarea emergentă, Ministerul Sănătății din Insulele Feroe a înființat o echipă dedicată pentru a monitoriza toate cazurile confirmate de COVID-19 prin reacția în lanț a polimerazei (PCR) și contactele acestora la fiecare 48 de ore pentru simptome și nevoile de spitalizare.
Un total de 324 de indivizi infectați în primăvara (martie-aprilie) sau toamna (august-octombrie) anului 2020 au fost eligibili și invitați să participe, fiecare fiind monitorizat timp de cel puțin 3 luni. Participanții au completat atât chestionare de bază, cât și chestionare de simptome prin interviuri telefonice desfășurate de până la 6 ori pe parcursul unei perioade de 8 luni, raportând retrospectiv simptomele experimentate în timpul infecției acute și dacă acestea au persistat. Faza de urmărire a studiului a avut loc din septembrie 2020 până în martie 2021. De asemenea, au fost colectate informații cu privire la stilul de viață, consumul de medicamente și bolile cronice.
Un chestionar de simptome cu 21 de itemi a fost utilizat pentru a evalua simptomele pe o scară de la 0 la 3. Examinările clinice au inclus măsurarea semnelor vitale și evaluarea inimii și plămânilor. Evaluările neurologice au acoperit nervii cranieni, forța musculară, sensibilitatea, reflexele, sensibilitatea tactilă și la vibrații, precum și controlul neuromotor. Testele suplimentare au evaluat mirosul, gustul, vederea și auzul. Evaluările paraclinice au inclus electrocardiograme (ECG), teste de funcție pulmonară (spirometrie) și analize de sânge pentru markeri hematologici, renali, hepatici și endocrini.
Dintre cei 324 de indivizi eligibili, 273 au participat la urmărirea clinică, iar 218 au fost incluși în analiza finală. După o perioadă medie de urmărire de 192 de zile, 41% au raportat simptome moderate sau severe și au fost clasificați ca având COVID prelungit pentru analizele statistice ale studiului. Cele mai frecvent evaluate simptome au fost oboseala și pierderea mirosului sau gustului, în timp ce mulți participanți au raportat și probleme cognitive care nu au fost incluse în chestionarul de simptome. Femeile au raportat mai multe simptome decât bărbații la bază, dar această diferență nu a fost observată la urmărire. Autorii au avertizat că proporția relativ mare clasificată ca având COVID prelungit probabil nu reflectă prevalența sa reală în populație.
Grupul cu COVID prelungit a avut mai multe simptome, un indice de masă corporală (IMC) mai mare, mai multe spitalizări în timpul bolii acute și un număr mai mare de fumători comparativ cu cei fără COVID prelungit. Nu s-au raportat reinfecții, iar doar trei participanți erau vaccinați.
Nu s-au identificat predictori semnificativi de bază în analiza multivarianță, cu excepția faptului că având mai multe simptome în faza acută a fost semnificativă la limită. Separat, evaluările clinice și neurologice nu au arătat asocieri semnificative cu COVID prelungit în analizele univariable. Participanții din primul val au avut șanse mai mari de a avea COVID prelungit decât cei din al doilea val, deși cercetătorii au declarat că motivul pentru această diferență nu este clar.
În analiza biomarkerilor din sânge, numărul mai mare de neutrofile a fost asociat cu COVID prelungit în analiza univariană, dar acest lucru nu a fost confirmat în modelul ajustat (penalizat). Valorile medii mai mici ale INR (raportul internațional normalizat) au fost observate la participanții cu COVID prelungit (0,9) comparativ cu cei fără COVID prelungit (1,0). INR este o măsură standardizată a vitezei cu care sângele se coagulează și este utilizată frecvent pentru a evalua coagularea, în special la persoanele care iau medicamente anticoagulante. Deși INR mai mic a fost asociat statistic cu COVID prelungit, toate valorile INR au fost în intervalul normal, deci nu s-a observat nicio semnificație clinică. Această constatare nu ar trebui, așadar, interpretată ca o dovadă a coagulării anormale a sângelui.
Asocierea dintre INR mai mic și COVID prelungit a rămas constantă în diferite analize, inclusiv grupări alternative ale severității simptomelor, includerea mai multor participanți și analize separate pe valurile COVID-19. Legătura dintre INR și COVID prelungit a fost observată în ambele valuri, deși nu a fost întotdeauna semnificativă din punct de vedere statistic în subgrupuri mai mici.
Studiul actual subliniază provocarea continuă de a identifica biomarkeri fiabili pentru COVID prelungit. Descoperirile exploratorii evidențiază dificultatea de a identifica biomarkeri fiabili pentru această condiție și întăresc necesitatea unor cercetări suplimentare. Dimensiunea relativ mică a eșantionului, dependen
