De ce dieta keto scade tensiunea arterială la unii, dar nu la alții
O revizuire recentă publicată în jurnalul Biomedicines analizează critic dovezile disponibile privind efectele dietei ketogenice (KD) asupra tensiunii arteriale și mecanismele care ar putea contribui la aceste efecte.
Hipertensiunea arterială (HTN) rămâne o problemă greu de controlat, în ciuda eforturilor de prevenire din ultimele decenii. Aceasta se datorează parțial faptului că strategiile existente pot avea o acceptabilitate și o aderență limitată, nefiind întotdeauna integrate eficient în practica clinică sau în viața de zi cu zi. Între 1990 și 2019, cazurile de HTN aproape că s-au dublat în rândul adulților cu vârste între 30 și 79 de ani. Aproape 1,28 miliarde de adulți sunt afectați, iar aproape 46% nu sunt conștienți de condiția lor.
Strategiile dietetice rămân un component important al prevenției și tratamentului. Dieta KD, utilizată de mai bine de un secol pentru epilepsia rezistentă la medicamente, a fost studiată în condiții metabolice și cardiovasculare. Relația sa cu tensiunea arterială este deosebit de interesantă, deoarece HTN este asociată cu obezitatea, rezistența la insulină (IR), adipozitatea viscerală, echilibrul fluidelor și inflamația.
Este necesară o cercetare suplimentară pentru a clarifica efectele pe termen lung și contribuția calității dietei.
În revizuire, HTN este definită ca având tensiune arterială egală sau mai mare de 130/80 mmHg. O meta-analiză a 29 de trialuri clinice care au implicat 2.359 de pacienți cu diabet de tip 2 a constatat că dietele ketogenice cu foarte puține calorii (VLCKDs) au redus tensiunea arterială sistolică (SBP) cu 2,85 mmHg și pe cea diastolică (DBP) cu 1,40 mmHg în comparație cu dietele de control. Printre participanții cu un indice de masă corporală (IMC) mai mare de 35 kg/m², reducerea SBP a fost de 3,15 mmHg.
O altă meta-analiză a 27 de studii controlate randomizate (RCTs) cu 1.278 de participanți a raportat o reducere semnificativă a DBP de 1,41 mmHg, dar fără o diferență semnificativă în SBP. De asemenea, s-au raportat reduceri ale greutății corporale, glucozei, insulinei și trigliceridelor, alături de creșteri ale colesterolului total, colesterolului cu densitate mare (HDL-C) și colesterolului cu densitate joasă (LDL-C). Revizuirea subliniază că aceste modificări ale lipidelor ar trebui cântărite în raport cu beneficiile potențiale asupra tensiunii arteriale, în special în rândul persoanelor cu risc cardiovascular crescut.
De asemenea, sunt raportate dovezi care compară KD cu abordări dietetice consacrate. Dieta Dietary Approaches to Stop Hypertension (DASH) rămâne o strategie dietetică standard pentru HTN. Într-un RCT care a implicat persoane cu HTN, prediabet sau diabet de tip 2, precum și supraponderalitate sau obezitate, o dietă ketogenică cu foarte puțini carbohidrați a produs o reducere mai mare a SBP medie comparativ cu DASH (−9,77 versus −5,18 mmHg).
Hemoglobina glicozilată (HbA1c) și greutatea corporală au scăzut, de asemenea, mai mult cu intervenția ketogenică. Totuși, revizuirea subliniază că nu toate analizele demonstrează reduceri semnificative ale tensiunii arteriale, iar cetoza nu poate fi întotdeauna separată de restricția calorică, pierderea în greutate și îmbunătățirile metabolice.
Revizuirea menționează că dieta DASH pune accent pe legume, fructe, cereale integrale, leguminoase și produse lactate, limitând sodiul, în timp ce KD limitează carbohidrații. Cu DASH, 55% din aportul energetic provine din carbohidrați, 27% din grăsimi și 18% din proteine, în timp ce în comparația ilustrativă a revizuirii, KD oferă 10% din carbohidrați, 70% din grăsimi și 20% din proteine. Aceste diferențe subliniază importanța compoziției dietei atunci când se interpretează rezultatele tensiunii arteriale.
Autorii observă, de asemenea, că dovezile care examinează în mod specific dietele ketogenice de înaltă calitate, normocalorice, la persoanele cu hipertensiune rămân limitate, deoarece multe dintre cercetările disponibile implică intervenții cu foarte puține calorii sau intervenții cu carbohidrați reduși în general.
Mai multe căi interconectate ar putea explica efectele observate asupra tensiunii arteriale. În primul rând, KD ar putea promova pierderea în greutate prin creșterea sațietății, reducerea apetitului și facilitarea unui deficit energetic. Controlul greutății este important, deoarece greutatea excesivă și HTN sunt puternic asociate.
Revizuirea subliniază, de asemenea, țesutul adipos visceral (VAT), care înconjoară organele interne și este puternic asociat cu tulburările metabolice și HTN. Studiile citate în revizuire au găsit reduceri ale VAT cu intervențiile ketogenice.
În al doilea rând, KD ar putea îmbunătăți IR, deoarece un consum mai scăzut de carbohidrați reduce răspunsurile postprandiale de glucoză și insulină. IR este un factor important în patofiziologia HTN și poate apărea chiar și cu o greutate corporală normală. Reducerea hiperinsulinemiei ar putea influența funcția vasculară și sistemul renină-angiotensină-aldosteron (RAAS), afectând astfel reglarea tensiunii arteriale.
În al treilea rând, KD influențează echilibrul apei și electroliților. Reducerea consumului de carbohidrați scade rezervele de glicogen și concentrațiile de insulină, promovând natriureza, diureza și pierderi de apă, sodiu, potasiu și magneziu, în special în timpul adaptării inițiale la keto.
Un volum plasmatic scăzut poate duce la o scădere a tensiunii arteriale, ceea ce face importantă concentrarea asupra unui aport adecvat de magneziu, potasiu și hidratare. În cele din urmă, inflamația poate afecta HTN indirect prin stresul oxidativ, disfuncția endotelială și gestionarea sodiului. β-hidroxibutirat (BHB), principalul corp cetonic, ar putea inhiba inflamozomul NOD-, LRR- și domeniul pyrin (NLRP3) și reduce producția de citokine inflamatorii, inclusiv interleukina-1β (IL-1β) și interleukina-18 (IL-18).
Revizuirea subliniază că calitatea dietei este esențială. O dietă ketogenică de înaltă calitate ar trebui să pună accent pe alimente naturale, minim procesate, mai degrabă decât pe produse procesate, promovate ca „keto”.
Diureza inițială poate cauza deshidratare și pierderi de electroliți, în timp ce un aport inadecvat de lichide ar putea afecta negativ funcția vasculară și tensiunea arterială. Adaptarea la keto poate produce, de asemenea, simptome tranzitorii precum dureri de cap, oboseală și letargie, iar, în unele cazuri, o creștere temporară a tensiunii arteriale.
În cazul persoanelor care primesc medicamente antihip
