Schimburile de noapte și insomniile cronice pot crește riscul de long COVID
Primele dovezi că munca de noapte și insomnia cronică pot crește riscul de a dezvolta long COVID provin dintr-un nou studiu realizat de ISGlobal, un centru sprijinit de fundația „la Caixa”, în colaborare cu Institutul de Cercetare Germans Trias i Pujol (IGTP), prin cohorta GCAT | Genomes for Life.
Rezultatele, publicate în Scandinavian Journal of Work, Environment and Health, subliniază importanța obiceiurilor de somn sănătoase în prevenirea long COVID și a altor sindroame infecțioase post-acute.
Studiile efectuate pe oameni arată că perturbarea ceasului biologic al corpului poate slăbi răspunsurile imune și poate crește susceptibilitatea la infecții. În timpul pandemiei COVID-19, un studiu realizat în Marea Britanie a constatat că tulburările de somn erau legate de un risc mai mare de infectare cu SARS-CoV-2. „Cu toate acestea, niciun studiu anterior nu a evaluat dacă perturbarea ceasului biologic al organismului crește riscul de a dezvolta long COVID”, afirmă autorul principal Kyriaki Papantoniou, profesor asociat la Universitatea Medicală din Viena și cercetător asociat la ISGlobal.
În cadrul acestui studiu, echipa de cercetare a urmărit 2.941 de adulți din cohorta COVICAT, bazată pe populație, din Catalonia, între 2021 și 2023. Dintre cei 1.899 de participanți care s-au infectat cu SARS-CoV-2, 284 au dezvoltat long COVID – definit ca având simptome persistente care durează mai mult de trei luni după infecție – în perioada de urmărire de doi ani.
Comparativ cu lucrătorii de zi, cei care lucrau în ture de noapte aveau un risc cu 88% mai mare (aproape dublu) de a dezvolta long COVID, după ce au fost luate în considerare alte riscuri, cum ar fi istoricul de vaccinare sau bolile cronice. Această asociere a fost mai puternică în rândul lucrătorilor de noapte cu obezitate. Mai mult, riscul crescut a fost observat atât la lucrătorii de noapte actuali, cât și la cei anteriori, sugerând că reflectă efecte pe termen lung ale perturbării circadiane, mai degrabă decât schimbări pe termen scurt.
Pe de altă parte, munca în ture de noapte nu a fost asociată cu un risc mai mare de infectare, sugerând că perturbarea ceasului biologic ar putea influența modul în care organismul se recuperează după infecție, mai degrabă decât probabilitatea de a contacta virusul.
„Constatările noastre sugerează că perturbarea circadiană joacă un rol în tranziția de la infecția acută la simptome persistente”, afirmă un cercetător ISGlobal.
O altă constatare a cercetării a fost că insomnia cronică a crescut riscul de long COVID cu 42%, independent de munca în ture de noapte. Împreună, cei doi factori au avut un efect sinergic: lucrătorii de noapte cu insomnia cronică aveau de 2,7 ori mai multe șanse de a dezvolta long COVID comparativ cu lucrătorii de zi fără insomnie.
Mecanismele biologice implicate nu sunt încă pe deplin înțelese, dar momentul în care organismul întâlnește un patogen poate influența răspunsul imunitar. În plus, perturbarea ceasului biologic al corpului poate afecta capacitatea sistemului imunitar de a elimina infecția.
Având în vedere creșterea prevalenței insomniei în populația generală, autorii subliniază necesitatea de a înțelege efectele pe termen scurt și lung ale somnului perturbat asupra rezultatelor legate de infecție. În orice caz, descoperirile sugerează că somnul ar putea fi un factor modificabil în prevenirea long COVID și a altor condiții post-infecțioase.
Promovarea obiceiurilor de somn sănătoase și minimizarea perturbărilor circadiene ar putea reprezenta strategii simple și cu costuri reduse pentru a reduce consecințele pe termen lung ale infecțiilor virale, în special în rândul persoanelor care lucrează în ture de noapte.
Studiul are ca puncte forte utilizarea unei cohorte bine caracterizate, bazate pe populație, cu informații detaliate despre programul de muncă, obiceiurile de somn și sănătate, precum și o definiție recunoscută internațional a long COVID. Totuși, participanții aveau vârste cuprinse între 40 și 65 de ani, astfel că rezultatele s-ar putea să nu se aplice neapărat populațiilor mai tinere sau mai în vârstă, iar alți factori ocupaționali, cum ar fi stresul legat de muncă, nu pot fi complet excluși.
