Studiul evidențiază legătura între încrederea educatorilor și rezultatele mai bune pentru tinerii vulnerabili
Pentru a înțelege mai bine cum sunt susținuți copiii mici care experimentează traume în mediile de învățare timpurie, cercetătorii de la Universitatea din Adelaide au analizat rolul autoeficacității educatorilor – încrederea pe care aceștia o au în cunoștințele și abilitățile lor – în crearea unor medii de învățare sigure și receptive.
Studiul, publicat în The Australian Educational Researcher, a constatat că autoeficacitatea educatorilor este un factor critic în îmbunătățirea rezultatelor pentru copiii vulnerabili și subliniază rolul esențial pe care educatorii din primii ani îl au în sprijinirea bunăstării copiilor și în ruperea ciclurilor dezavantajului.
Aceste constatări vin în contextul unei nevoi tot mai mari. În Australia, au fost confirmate peste 42.000 de cazuri de abuz sau neglijență asupra copiilor în perioada 2023-2024, cele mai ridicate rate fiind în rândul celor mai mici copii. Mulți alți copii sunt expuși, de asemenea, la traume complexe prin experiențe precum violența în familie, deplasarea, sărăcia și instabilitatea.
Copiii care experimentează traume complexe pot întâmpina provocări semnificative, pe termen lung. Trauma poate perturba dezvoltarea creierului, afectează reglarea emoțională și crește riscul de anxietate, depresie și dificultăți comportamentale. De asemenea, este asociată cu probleme de somn, dificultăți în învățare și concentrare și dificultăți în formarea relațiilor. Fără sprijin timpuriu, aceste efecte pot persista, influențând angajamentul școlar, realizările academice și sănătatea și bunăstarea pe termen lung.
Cercetătoarea de la Universitatea din Adelaide, Susie Raymond, a declarat că educatorii care au mai multă încredere în cunoștințele și abilitățile lor sunt mai predispuși să persiste în fața provocărilor, adaptându-și abordarea pentru fiecare copil și folosind o gamă variată de strategii pentru a sprijini comportamentul, angajamentul și bunăstarea.
„Pentru că trauma este răspândită în întreaga copilărie timpurie, mulți educatori din primii ani vor întâlni copii care au fost afectați de aceasta”, a spus Raymond.
„Mediile de educație timpurie ar trebui să fie medii sigure, hrănitoare și stimulative. Dar pentru copiii care au experimentat traume, acestea pot părea adesea copleșitoare și imprevizibile, ceea ce poate duce la o gamă de comportamente complexe și provocatoare.”
„Educatorii din primii ani joacă un rol important în protejarea copiilor mici aflate în îngrijirea lor. Dar modul în care un educator răspunde în acel moment – fie că este vorba de calmarea unei stări de neliniște sau de sprijinirea reglării emoționale și a învățării – poate avea un impact de durată asupra unui copil.”
„Când un adult hrănitor și protector este prezent, acesta poate ajuta la diminuarea sau uneori chiar la prevenirea efectelor negative ale traumei.”
„Aici devine critică autoeficacitatea educatorului. Nu este vorba doar despre dacă un educator știe ce să facă, ci despre dacă se simte pregătit și are încrederea necesară pentru a răspunde.”
Studiul a urmărit trei educatori din primii ani care lucrau într-o comunitate defavorizată din Australia de Sud, unde trauma era descrisă ca o prezență constantă în clasă. Mai degrabă decât să se bazeze pe abordări rigide de predare, educatorii au apelat la o practică flexibilă, bazată pe relații, adaptând mediile, răspunzând la indicii emoționale și colaborând strâns cu familiile.
Cercetătoarea asociată, Lesley-Anne Ey, de la Universitatea din Adelaide, a subliniat faptul că, deși constatările evidențiază valoarea autoeficacității educatorilor, ele subliniază și importanța mediilor în care aceștia lucrează.
„Educatorii desfășoară o muncă incredibil de complexă în mediile de educație timpurie. Sprijinirea încrederii și capacității lor este unul dintre cele mai eficiente moduri prin care putem îmbunătăți rezultatele pentru copii”, a spus Ey.
„Având în vedere timpul semnificativ pe care educatorii din primii ani îl petrec cu copiii, practica lor poate juca un rol esențial în atenuarea impactului traumei complexe. Formarea profesională obligatorie care susține practicile informate asupra traumelor trebuie să fie integrată în educația inițială și în formarea continuă.”
„Dar trebuie să recunoaștem și factorii structurali care influențează această muncă, în special presiunile asupra personalului, care afectează dimensiunile grupurilor, proporțiile și capacitatea de a oferi nivelul de sprijin de care acești copii au nevoie.”
„Având în vedere că Australia de Sud intenționează să extindă accesul la grădiniță pentru copiii de trei ani, investiția mai mare în capacitatea educatorilor este mai importantă ca niciodată.”
„Numai atunci când educatorii se simt pregătiți, încrezători și sprijiniți să răspundă la traumă, pot face o diferență semnificativă și durabilă pentru copii – și pot ajuta la ruperea ciclurilor dezavantajului.”
