Terapia genică corectează defectul genetic în deficiența de alfa-1 antitripsină
O realizare semnificativă în domeniul medicinei genetice a fost raportată recent, cu publicarea primului caz clinic reușit de tratament al unui pacient cu deficiență de alfa-1 antitripsină (PiZZ) prin terapie genică in vivo.
Studiul, intitulat „Biopsia hepatică confirmă corecția precisă și eficientă a SERPINA1 după editarea de bază in vivo la un pacient cu deficiență de alfa-1 antitripsină”, a apărut în Journal of Hepatology. Deficiența de alfa-1 antitripsină este o boală potențial gravă, afectând atât ficatul, cât și plămânii. Deși există opțiuni terapeutice pentru manifestările pulmonare, transplantul hepatic rămâne singura soluție definitivă pentru leziunile hepatice asociate cu această afecțiune genetică.
Un pacient cu deficiență de alfa-1 antitripsină, tratat cu o nouă terapie de editare a bazei in vivo, a prezentat niveluri stabile și semnificative clinic de alfa-1 antitripsină (AAT) funcțională în sânge. Cea mai importantă descoperire a fost că biopsia hepatică a arătat o eficiență ridicată a corecției la cea mai mică doză planificată, fără edite secundare sau ținte greșite. Aceasta este prima analiză a biopsiei hepatice publicată de la un pacient tratat cu editare de bază in vivo, oferind o perspectivă fără precedent asupra siguranței și preciziei genomice a terapiei.
„Acesta este un moment transformator”, a declarat Prof. Dr. Michael Ott, de la Hannover Medical School, și Ren Ji Hospital (Shanghai), unul dintre cercetători. „Suntem acum mai aproape de a oferi terapii permanente și minim invazive pentru mulți pacienți cu boli hepatice ereditare.”
Dr. Simon Krooss, MD/PhD, de la Hannover Medical School, a adăugat: „Eficiența ridicată a corecției și precizia remarcabilă la o doză atât de mică au fost cu adevărat surprinzătoare – și încurajatoare pentru aplicațiile viitoare.”
Terapia a transformat genotipul homozygot PiZZ al pacientului într-un mozaic de celule PiMM (corectate complet), PiMZ (corectate parțial) și PiZZ (needitate). Această schimbare de la o stare homozygotă care cauzează boala la una heterozygotă – care nu este de obicei asociată cu o boală severă – are un potențial terapeutic imens, deoarece corectarea a mai mult de 50% din alele ar putea reduce semnificativ riscurile de leziuni pulmonare și hepatice.
Aceste descoperiri deschid calea pentru tratarea unei game largi de tulburări hepatice ereditare, inclusiv bolile de coagulație, și pun bazele pentru terapii viitoare destinate variantelor rare „n=1”, a explicat Prof. Heiner Wedemeyer, Președintele Departamentului de Gastroenterologie de la Hannover Medical School, și unul dintre co-autori. Cu progresele rapide în tehnologiile de livrare non-virale și editare, abordarea ar putea fi extinsă curând dincolo de ficat, la alte organe și chiar la boli infecțioase.
Studiul subliniază importanța biopsiei hepatice ca un instrument crucial pentru monitorizarea siguranței genomice – o practică pe care echipa intenționează să o integreze într-un pipeline clinic mai larg.
