Un studiu al Universității din Ottawa leagă atacurile de cord de leziunile cerebrale
Un nou studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Ottawa aduce o contribuție semnificativă în înțelegerea modului în care un atac de cord poate transforma dramatic funcția cerebrală și poate declanșa efecte neurologice, de la depresie și anxietate până la diferite tipuri de declin cognitiv.
Conceptul de „axă inimă-creier” sugerează că afecțiunile neurologice ce urmează unui atac de cord ar putea fi parțial determinate de schimbările moleculare generate de daunele suferite de inimă. Deși există mulți factori și căi de semnalizare implicate în interacțiunile inimă-creier, această cercetare recent publicată sugerează că un produs toxic rezultat din metabolism joacă un rol major în creier după un atac de cord.
Inflamația cerebrală care apare în urma evenimentelor cardiace este esențială în această descoperire. Methylglyoxal (MG), o moleculă extrem de reactivă, crește în fluxul sanguin și se acumulează în creier după un atac de cord. În urma unui astfel de eveniment, organismul intră într-o stare de stres, cu scăderea nivelului de oxigen, creșterea inflamației și modificări ale metabolismului, ceea ce determină o creștere a nivelurilor de MG în sânge și acumularea acestuia în anumite regiuni ale creierului legate de dispoziție și cogniție.
Pacienții care suferă un atac de cord au o incidență a depresiei și anxietății de până la trei ori mai mare decât populația generală, iar cei care experimentează aceste afecțiuni pot fi cu până la 2,7 ori mai predispuși să aibă un alt atac de cord sau să decedeze.
Publicată în revista Advanced Sciences, această descoperire ar putea transforma recuperarea și rezultatele pe termen lung pentru milioane de oameni, redefinind modul în care cercetătorii înțeleg riscurile pe termen lung după infarctul miocardic și explicând de ce tulburările emoționale și cognitive sunt atât de frecvente după evenimentele cardiace.
Methylglyoxal a fost studiat pe larg pentru rolul său în bolile metabolice, inclusiv diabetul, dar se știe mai puțin despre funcția sa în alte afecțiuni. Într-un studiu anterior, s-a descoperit că methylglyoxal era produs de țesutul cardiac afectat după un atac de cord, iar pe baza acestei dovezi, s-a prezis că MG în sânge va viza alte organe și țesuturi, inclusiv creierul, observație confirmată ulterior.
Descoperirile echipei ridică întrebări importante despre bolile neurodegenerative, având în vedere că inflamația cronică și daunele celulare în creier sunt factori cheie în declinul cognitiv, cum ar fi demența. Identificând methylglyoxal ca un declanșator, această cercetare sugerează o nouă cale prin care atacurile de cord ar putea crește riscul neurologic pe termen lung. Odată identificat methylglyoxal ca un potențial țintă pentru tratamentul tulburărilor neurologice post-atac de cord, următorul pas este explorarea modului în care inflamația generată de MG duce la moartea neuronilor și la afecțiuni de sănătate mintală.
Importanța acestui studiu este dată și de faptul că echipa de cercetare a dezvoltat deja un tratament pe bază de peptide care poate capta methylglyoxal și preveni daunele celulare. „Această terapie va fi testată în curând pentru a vedea dacă poate proteja creierul de daune după un atac de cord”, afirmă Dr. Suuronen, adăugând că, dacă va avea succes, astfel de tratamente ar putea face mai mult decât să protejeze funcția cerebrală; ar putea reduce potențial riscul unor evenimente cardiace viitoare.
„Având în vedere riscul crescut de atacuri de cord ulterioare sau deces în rândul pacienților care suferă de depresie sau anxietate, capacitatea de a ameliora aceste condiții ar putea reduce evenimentele cardiace majore ulterioare și îmbunătăți viețile unui număr mare de pacienți, acoperind o nevoie clinică urgentă”, adaugă Dr. Suuronen.
