Un hormon cunoscut pentru slăbire poate proteja ficatul fără a determina pierdere în greutate
Cercetătorii de la Universitatea McMaster au descoperit un rol neașteptat pentru un hormon care este deja cunoscut pentru reducerea apetitului și susținerea pierderii în greutate.
Acest hormon pare să protejeze ficatul de inflamație printr-o cale de semnalizare până acum necunoscută, o descoperire care ar putea conduce la noi metode de tratament pentru bolile avansate ale ficatului gras.
Studiul, publicat în Cell Metabolism pe 10 august 2026, a arătat că GDF15 poate reduce inflamația hepatică și încetini dezvoltarea cicatricilor hepatice, chiar și în absența pierderii în greutate. Rezultatul contrazice viziunea tradițională conform căreia beneficiile hormonului sunt legate în principal de efectele sale asupra apetitului și greutății corporale.
Milioane de oameni din întreaga lume sunt afectați de steatohepatita asociată cu disfuncția metabolică (MASH), o formă avansată de boală hepatică grasă care poate duce la ciroză, cancer hepatic și insuficiență hepatică. Noile medicamente pentru pierderea în greutate au ajutat la îmbunătățirea rezultatelor pentru mulți pacienți, dar inflamația hepatică poate persista chiar și după pierderi semnificative în greutate.
Prin identificarea unei căi biologice care reglează direct această inflamație, noile descoperiri sugerează că terapiile viitoare ar putea viza inflamația hepatică alături de tratamentele existente concentrate pe greutate și grăsimea hepatică.
„Descoperirile noastre arată că GDF15 face mult mai mult decât să regleze apetitul și greutatea corporală”, spune Gregory Steinberg, profesor în Departamentul de Medicină al Universității McMaster, co-director al Centrului pentru Metabolism, Obezitate și Cercetare în Diabet (MODR) și autor principal al studiului. „Am descoperit că GDF15 activează o cale naturală de semnalizare din creier către ficat care ajută la suprimarea inflamației hepatice și la reducerea fibrozului. Aceasta schimbă modul în care percepem hormonul și sugerează că ar putea face parte din sistemul de apărare al organismului împotriva leziunilor hepatice cronice.”
Pentru a explora modul în care GDF15 afectează bolile hepatice avansate, echipa a utilizat modele de șoareci concepute pentru a reproduce îndeaproape MASH uman. Cercetătorii au combinat tehnici genetice, farmacologice, genomice și de transcriptomică spațială pentru a examina ce se întâmplă atunci când hormonul devine activ.
Ei au descoperit că GDF15 inițiază semnalizarea din creier prin sistemul nervos, determinând în cele din urmă eliberarea glucocorticoizilor. Acești hormoni steroizi sunt importanți pentru metabolism, activitatea imunitară și răspunsul organismului la stres.
Glucocorticoizii ajută apoi la suprimarea inflamației în ficat. Este important de menționat că cercetătorii au observat aceste efecte protective indiferent de schimbările în consumul alimentar, greutatea corporală sau grăsimea hepatică. GDF15 pare, de asemenea, să încetinească progresia fibrozului hepatic, acumularea de țesut cicatricial care apare pe măsură ce boala hepatică avansează.
„GDF15 ajută la reprogarea celulelor hepatice pentru a reduce inflamația și cicatrizarea prin tehnologia spațială avansată”, afirmă Dongdong Wang, autor principal și corespondent al studiului și profesor asistent în Departamentul de Medicină al Universității McMaster. „În loc să cauzeze daune hepatice, GDF15 pare să ajute la calmarea sistemului imunitar al ficatului. Schimbă celulele imune într-o stare mai protectoare și mai puțin activă, ajutând la reducerea inflamației și prevenind daunele la ficat.”
O a doua funcție surprinzătoare a GDF15 a fost evidențiată într-un studiu publicat în 2023 de Steinberg și Wang, care a arătat că GDF15 ajută organismul să mențină arderea caloriilor în timpul pierderii în greutate. Cele mai recente descoperiri relevă o funcție foarte diferită a aceluiași hormon: protejarea ficatului printr-o cale antiinflamatoare până acum necunoscută.
Cercetătorii afirmă că, luate împreună, cele două studii ar putea contribui la conturarea viitoarelor terapii care abordează în mod specific inflamația hepatică. Această inflamație este un factor major care contribuie la progresia MASH și rămâne dificil de tratat.
Steinberg, membru executiv al NexusHealth de la McMaster și director științific, acționar și co-fondator al Espervita Therapeutics, a co-autorat recent o cercetare preclinică care descrie un candidat de medicament promițător pentru bolile hepatice avansate. Această cercetare s-a concentrat pe un compus terapeutic potențial. În contrast, noul studiu relevă o cale biologică pe care organismul o folosește în mod natural pentru a controla inflamația hepatică, oferind indicii suplimentare care ar putea ajuta la dezvoltarea viitoarelor tratamente.
„Terapiile actuale se concentrează în mare parte pe reducerea greutății corporale și a grăsimii hepatice”, afirmă Steinberg. „Lucrările noastre sugerează că ar putea exista valoare în combinarea acestor abordări cu terapii care vizează direct inflamația. Prin înțelegerea modului în care organismul protejează în mod natural ficatul, putem identifica noi oportunități pentru dezvoltarea unor tratamente mai eficiente pentru persoanele care trăiesc cu MASH.”
