Singurătatea influențează memoria, dar nu accelerează declinul mental
Singurătatea afectează memoria adulților în vârstă, însă nu contribuie la accelerarea declinului mental în timp, conform unui studiu european major care a monitorizat peste 10.000 de persoane pe parcursul a șapte ani.
Participanții care au raportat niveluri ridicate de singurătate au avut rezultate mai slabe la testele de memorie la începutul perioadei de cercetare. Totuși, abilitatea persoanelor singure de a-și aminti informații a scăzut într-un ritm similar cu cel al participanților care nu se simțeau singuri, pe parcursul timpului analizat.
Rezultatele, publicate în revista de specialitate „Aging & Mental Health”, provin dintr-o analiză a studiului „Survey of Health, Ageing and Retirement in Europe” (SHARE), care a investigat 10.217 persoane cu vârste între 65 și 94 de ani din 12 țări europene. Singurătatea a devenit o problemă semnificativă de sănătate publică datorită impactului său asupra longevității, sănătății mentale și fizice, precum și a bunăstării generale.
Aceste descoperiri întăresc legătura puternică dintre sentimentul de singurătate și funcția cerebrală în rândul persoanelor în vârstă, susținând teoria că izolarea nu este neapărat un factor de risc pentru demență. Autorii studiului, provenind de la Universidad del Rosario din Colombia, Clínica Universitaria de Navarra și Universitat de Valencia din Spania, precum și de la Karolinska Institute din Suedia, sugerează că screeningul regulat pentru singurătate ar putea fi inclus în evaluările abilităților mentale ale adulților în vârstă.
„Descoperirea că singurătatea a avut un impact semnificativ asupra memoriei, dar nu asupra vitezei declinului acesteia în timp, a fost un rezultat surprinzător”, afirmă Dr. Luis Carlos Venegas-Sanabria. „Aceasta sugerează că singurătatea poate juca un rol mai proeminent în starea inițială a memoriei decât în declinul său progresiv.”
Studiul subliniază importanța abordării singurătății ca un factor semnificativ în contextul performanței cognitive a adulților în vârstă. Deși singurătatea și izolarea socială sunt printre cei mai relevanți factori de risc pentru demență, datele privind legătura dintre singurătate și funcția cognitivă sunt inconsistente. Unele studii sugerează că singurătatea accelerează declinul cognitiv în timp, în timp ce altele nu au găsit o legătură semnificativă.
Scopul acestei cercetări a fost de a evalua efectul singurătății asupra modului în care memoria se schimbă pe parcursul unei perioade de șapte ani, axându-se pe amintirea imediată și întârziată. Analiza a folosit date din perioada 2012-2019 din cadrul SHARE, un studiu longitudinal lansat în 2002 care examinează sănătatea și îmbătrânirea europenilor cu vârsta de 50 de ani și peste.
Participanții proveneau din țări precum Germania, Spania, Suedia și Slovenia. Toate cele 12 țări au fost grupate în patru regiuni geografice: Centrală, Sud, Nord și Est. Persoanele cu istoric de demență, inclusiv boala Alzheimer, au fost excluse, la fel ca și cei care aveau activități zilnice afectate.
Memoria a fost evaluată ca abilitatea de a reține informații imediat și după o întârziere. Testele au inclus participanții care trebuiau să-și amintească cât mai multe cuvinte posibil într-un minut, dintr-o listă de 10 cuvinte citită cu voce tare. Singurătatea a fost definită ca „a te simți singur”. Cercetătorii au adresat participanților trei întrebări pentru a măsura singurătatea și a-i categorisi în niveluri scăzute, medii sau ridicate.
Întrebările au fost: „Cât de des simți că îți lipsește compania?”, „Cât de des simți că ești lăsat deoparte?” și „Cât de des simți că ești izolat de ceilalți?”. De asemenea, cercetătorii au evaluat activitatea fizică, implicarea în activități sociale, scorurile de depresie, diabetul și alți factori care ar putea influența rezultatul cercetării.
Rezultatele au arătat că țările din sudul Europei au raportat cele mai ridicate niveluri de singurătate (12%), urmate de regiunea estică (9%), centrală (6%) și nordică (9%). În general, majoritatea participanților (92%) au raportat fie niveluri medii, fie scăzute de singurătate la începutul studiului. Grupul cu niveluri ridicate (8%) era mai în vârstă, majoritatea fiind femei, și a raportat probleme de sănătate mai grave. Acest grup avea, de asemenea, o prevalență mai mare a depresiei, hipertensiunii arteriale și diabetului.
Cei din categoria cu niveluri ridicate de singurătate au avut scoruri mai mici la amintirea imediată și întârziată la începutul studiului comparativ cu cei din categoriile cu niveluri mai scăzute de singurătate. Totuși, ei au experimentat un declin rapid al memoriei similar cu cel al participanților din categoriile de singurătate scăzută și medie. Această scădere abruptă a fost observată între evaluările de la anul trei și anul șapte.
Autorii subliniază că cercetarea lor a tratat singurătatea ca pe un factor constant în timp. Totuși, ei afirmă că, în realitate, percepțiile despre singurătate pot varia ca răspuns la schimbări în caracteristicile personale sau de mediu de-a lungul vieții.
