Alergarea de lungă distanță provoacă o creștere semnificativă a moleculelor asemănătoare canabisului în organism
Alergarea pe distanțe mari, precum maratonul, 100 de kilometri sau chiar 230 de kilometri într-o singură sesiune, exercită o presiune enormă asupra organismului.
Cu toate acestea, nivelurile moleculelor de semnalizare asemănătoare canabisului, produse de corp, cresc semnificativ. Dr. Michael Siebers de la Institutul de Psihiatrie Criminalistică și Cercetare Sexuală al Universității Duisburg-Essen și echipa sa au urmărit pentru prima dată, în detaliu, modul în care aceste molecule cunoscute sub denumirea de endocannabinoizi se dezvoltă pe parcursul întregului maraton și în timpul distanțelor extreme de ultramaraton. Studiul a fost publicat în BMC Medicine.
Dr. Michael Siebers face parte din grupul de cercetare condus de Prof. Dr. Johannes Fuß, care a studiat fenomenul „runner’s high” timp de mulți ani. În 2015, echipa a demonstrat că efectele de reducere a anxietății și durerii provocate de alergare depind de receptorii cannabinoizi. O cercetare din 2021, ce a inclus 63 de persoane, a arătat că „runner’s high” apare chiar și atunci când efectele endorfinelor sunt blocate farmacologic. În același timp, nivelurile endocannabinoizilor au crescut, sugerând că aceștia joacă un rol important în acest fenomen. Studiile anterioare au examinat în principal exercițiile de anduranță ce durează mai puțin de 60 de minute. Studiul actual a adoptat o abordare diferită.
În prima parte a investigației, 19 alergători experimentați au parcurs un maraton în jurul lacului Baldeney din Essen, Germania. Cercetătorii au prelevat probe de sânge înainte de start și după 14, 28 și aproximativ 43 de kilometri, cu o ultimă probă luată după 45 de minute de recuperare. Participanții s-au întors ulterior, după o lună sau două, pentru a parcurge aceeași rută, în aceeași perioadă de timp, dar pe jos. Molecula de semnalizare asemănătoare canabisului, anandamida (AEA), a arătat o reacție deosebit de pronunțată.
„Am constatat că anandamida nu doar că crește la începutul alergării. Concentrația sa continuă să crească pe parcursul întregului maraton, iar nivelurile rămân ridicate chiar și după 45 de minute. În cazul mersului pe jos, schimbarea a fost considerabil mai mică”, a declarat Dr. Michael Siebers, de la Institutul de Psihiatrie Criminalistică și Cercetare Sexuală, Universitatea Duisburg-Essen.
Condițiile au fost și mai extreme în a doua parte a studiului, unde 36 de participanți la TorTour de Ruhr din 2024 au alergat pe distanțe de 100, 160 sau 230 de kilometri. Cercetătorii au prelevat probe de sânge înainte și după cursă. Nivelurile AEA au fost semnificativ crescute chiar și după aceste distanțe. Un alt endocannabinoid, 2-AG, a crescut de asemenea. În același timp, alergătorii de ultramaraton au raportat o anxietate mai scăzută după finalizarea cursei, în timp ce euforia nu a suferit modificări semnificative. Majoritatea participanților au menționat că au resimțit durere în timpul alergării, în timp ce cinci au declarat că au rămas fără dureri.
„Studiul oferă, așadar, noi perspective asupra proceselor biologice care stau la baza alergării de distanță extremă”, explică Siebers, care este și el alergător. „Descoperirile noastre actuale arată că sistemul endocannabinoid rămâne activ chiar și în timpul alergărilor foarte lungi”, adaugă Prof. Dr. Johannes Fuß. „Cu toate acestea, nu putem concluziona încă din aceste rezultate că moleculele de semnalizare sunt de fapt responsabile pentru „runner’s high”. Pentru a stabili acest lucru, trebuie să determinăm mai precis ce rol joacă ele în euforie, reducerea anxietății și percepția durerii în timpul alergării.”
